monahism
 

Ansamblul Clădirilor Mănăstirii „Sfântul Pavel” – Athos

Mănăstirea „Sfântul Pavel” este zidită pe un platou de stâncă, la o înălţime de 150 m față de nivelul mării.

Moaștele Cuviosului Iosif Isihastul

După tradiţia athonită, la trei ani de la trecerea la Domnul, ucenicii lui Gheron Iosif au dezgropat osemintele cuviosului, care aveau culoarea chihlimbarului. Acesta este un semn al sfinţeniei.

Sihăstria „Acoperământul Maicii Domnului” – Vigla

În pustia Vigla, în apropiere de cărarea ce duce către peştera Sfântului Atanasie Athonitul, se află frumoasa sihăstrie „Acoperământul Maicii Domnului”.

Schitul Stănile, gospodăria Mănăstirii de pe Muntele Ceahlău

La Stănile, schitul Mănăstirii de pe Muntele Ceahlău, călugării pregătesc tot felul de produse pentru iarnă. Aici e gospodăria așezării monahale. În curte, multe animăluțe trăiesc și cresc împreună: văcuțe, capre, porci, păsări, câini și pisici. Părintele Zosima crapă lemne, iar mai apoi își așază cărămizile pentru o sobă pe care trebuie s-o zidească. Părintele Ignatie le pregătește mâncare și apă animalelor, chemând și căprițele cățărate pe cele câteva stive de bârne.

Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului – drumul spre sfințenie

Suferind multe prigoniri și batjocuri, pentru că iubea dreptatea Domnului, Sfântul Nifon nu a luat seama la acestea, ci s-a ținut de dragostea cea dintâi, arătând, chiar și după moarte, puterea iubirii Lui.

Sfânta Teodora de la Sihla – drumul spre sfințenie

Hotărând cu soțul ei să îmbrățișeze amândoi monahismul, Sfânta Teodora l-a iubit atât de mult pe Dumnezeu, încât în inima ei ardea rugăciunea și se ridica de la pământ. Îndurând greutățile și ispitele pustiei, a dobândit multe daruri, printre care cel al lacrimilor, făcând minuni.

Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – drumul spre sfințenie

Următor al Sfintei Maria Egipteanca, Sfântul Ioan Iacob de la Neamț și-a urmat dorul inimii până în pustia Hozevei, nevoindu-se aspru și îngrijindu-se de cei bolnavi. Cunoscut și pentru versurile sale, Sfântul Ioan continuă să facă minuni pentru cei care îi cer ajutorul.

Sunt mai potrivit pentru viața de familie sau pentru călugărie?

Familia este în primul rând rânduită la temelia societăţii omeneşti şi este izvorul vieţii. Prin căsătorie, omul devine creator, bărbatul şi femeia înmulţind neamul omenesc. Călugăria este sfat evanghelic şi cine are chemare vine la călugărie. Cine este chemat, îndemnat din miezul fiinţei lui, vine la călugărie.

Viaţa duhovnicească din Mănăstirea Neamţ sub stăreţia Sfântului Paisie

„Prin chilii unii scriau cărţi, alţii împleteau, alţii torceau lână, alţii coseau camilafce şi potcapuri, făceau metanii, ţeseau stofe pentru rase şi mantii, făceau cruci şi linguri sau se ocupau cu alte lucruri manuale. Toţi erau sub supravegherea duhovnicilor, la care-şi mărturiseau păcatele şi gândurile de două ori pe zi: dimineaţa spuneau pe cele făcute noaptea, iar seara pe cele făcute ziua. Fără binecuvântarea duhovnicului, nimeni nu îndrăznea să facă ceva, nici măcar să mănânce un fruct.”

Sfinții Isaachie, Dalmat și Faust – drumul spre sfințenie

Egumen al Mănăstirii Dalmat, sfântul care i-a dat acesteia și numele s-a retras din lume împreună cu fiul său, Faust, pentru a-I sluji Domnului, nevoindu-se aspru și luptând cu duhurile cele viclene.

Pagini