Încă de la primele ore ale dimineții, credincioșii din zona Neamțului s-au adunat la așezământul monahal de la Horaița pentru a participa la sfintele slujbe oficiate de PS Nichifor Botoșăneanul. Ierarhul, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica mănăstirii, iar la final, a oficiat slujba Vecerniei plecării genunchilor și a binecuvântat ramurile de tei.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a arătat că ucenicii Mântuitorului au primit la Cincizecime darul de a vorbi în limbi, pentru ca toți oamenii să înțeleagă minunile lui Dumnezeu: „Praznicul de astăzi este și praznicul întemeierii Bisericii, când Duhul Sfânt a făcut din mai mulți una, împlinind rugămintea Mântuitorului Hristos: «Doamne, ca toți să fie una precum suntem și Noi». Una în credință, una în împărtășirea și primirea Duhului Sfânt. Aceste semne mari s-au întâmplat în văzul lumii; un vuiet care prevestește o schimbare, pogorârea Duhului Sfânt în chip de limbi de foc și, mai ales, grăirea de către apostoli în limbile tuturor celor prezenți. Acest moment ne aduce aminte de un alt episod din istorie, de cel de la turnul Babilonului, când limbile oamenilor au fost împărțite și nu se mai înțelegeau între ei. Atunci, când și-au făcut turnul, au vrut ca prin gândul lor, prin puterea lor să sfideze puterea lui Dumnezeu, să-și facă singuri înălțime spre Cer și atunci Dumnezeu a despărțit limbile. Astăzi, limbile ce odinioară au fost despărțite, devin înțelegătoare. Apostolilor li se dă să grăiască în limbile celor de față pentru ca toți oamenii să înțeleagă minunile lui Dumnezeu, să înțeleagă taina Sfântului Duh, să înțeleagă taina Bisericii”.

La sfârșitul vecerniei, credincioșii și monahii au primit din partea slujitorilor ramuri și frunze de tei binecuvântate.

Scurt istoric

La 6 kilometri de şoseaua ce leagă oraşele Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ, la capătul pitoreştii văi a pârâului cu acelaşi nume (Horaiţa), într-o poiană înclinată, înconjurată de subcarpaţii Munţilor Stânişoarei, la 660 m altitudine, se găseşte Mănăstirea Horaiţa, așezământ ce a luat fiinţă în prima jumătate a secolului XIX-lea. Odorul cel mai de preţ al mănăstirii este icoana Maicii Domnului „Izbăvitoare de secetă” - făcătoare de minuni. Distinsă ca valoare artistică, realizată în prima jumătate a sec. XVIII-lea, ea provine din vechea biserică de lemn a Horaiţei (1824). Numele icoanei provine de la numeroasele minuni pe care „Maica Domnului de la Horaiţa” le-a făcut, în vreme de seceta, în timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei. Mănăstirea Horăicioara a fost înființată, potrivit tradiției, spre sfârșitul secolului al XV-lea din porunca lui Ștefan cel Mare. În 1868, în locul vechii biserici a fost ridicată una nouă, din piatră, cu hramul Izvorul Tămăduirii.

Vă invităm să vizionați și: (Video) PS Nichifor – Predică în Duminica Rusaliilor la Mănăstirea Horaița