Cunoașterea lui Dumnezeu nu poate fi încăpută de mintea noastră. Este nesfârșită, cuprinde toate ființele, văzute și nevăzute, cele de la sfârșit și cele de la început. Dumnezeu le cunoaște pe toate cu acrivie, în toată adâncimea și lățimea lor. Domnul ne cunoaște pe noi, înainte de a ne cunoaște noi înșine. Cunoaște dispozițiile noastre lăuntrice și chiar și cel mai mic gând, cugetările, hotărârile noastre, mai înainte de le lua. Dar și înainte de zămislirea noastră și înainte de sfârșitul lumii ne-a cunoscut bine. De aceea David se minunează și strigă: „Doamne cercatu-m-ai și m-ai cunoscut”.

Duhul Sfânt este omniprezent. De aceea cel care este insuflat de Duhul Sfânt, are și el cunoașterea lui Dumnezeu. Cunoaște trecutul, prezentul, viitorul. I le descoperă Duhul Sfânt. Niciuna din faptele noastre nu este necunoscută lui Dumnezeu, ci toate sunt scrise. Se scriu și totuși nu se scriu. Se nasc și există, dar nu se nasc. Ceea ce cunoașteți voi acum, Dumnezeu cunoaște mai înainte de întemeierea lumii. Vă amintesc ceea ce spune Sfântul Simeon Noul Teolog în Rugăciunea Sfintei Împărtășiri: Cele nefăcute de mine le-au cunoscut ochii Tăi; în cartea Ta sunt scrise și cele încă nefăcute de mine”.

Aceste cuvinte unii le răstălmăcesc și spun: „De vreme ce Dumnezeu pe toate le are scrise, avem soartă, avem noroc, avem destin. Prin urmare, era scris să faci și destinat, de pildă o crimă”. Îmi vei spune: „Dacă este scris că este scris ca eu să ucid pe cineva, sunt eu responsabil sau nu? De vreme ce până și cele nefăcute ale mele Tu le-ai cunoscut, de ce să fim responsabili, noi oamenii? Acum spune-mi tu, care spui că Dumnezeu este bun, de ce a scris aceasta și nu m-a oprit să fac aceasta?”.

Aici este taina. Dumnezeu în atotputernicia și în atotștiința Lui le cunoaște pe toate, chiar și pe cele viitoare care urmează să se petreacă. Dar nu El este cauza răului. Dumnezeu cunoaște de mai înainte, dar nu predestinează. Pentru Dumnezeu nu există trecut, prezent și viitor. Toate sunt descoperite înaintea Lui. Așa cum spune Apostolul Pavel: „Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală”. Ca un Atoateștiutor, cunoaște și binele și răul. Împreună-lucrează cu binele, ca Unul ce din fire este bun, și este străin de răutate. De vreme ce este străin de rău, cum este cu putință să ne predestineze pentru rău? Dumnezeu le-a creat pe toate bune foarte și a dat tuturor o menire sfântă.

Sursa: marturieathonita.ro/dumnezeu-cunoaste-dar-nu-predestineaza-i