cunoașterea lui Dumnezeu

Cum ar trebui să se manifeste iubirea noastră față de aproapele?

Iubirea adevărată față de frați este când nu-i osândim pe aceștia, când nu le reproșăm, când le trecem cu vederea micile greșeli și le răbdăm pe acestea.

Convorbire

O! Doamne-al meu, pe unde ai zăbovit? De mult Te chem, dar nu m-ai auzit.

L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu?

La această întrebare, un creștin indian a venit cu un răspuns surprinzător.

Sfințenia se găsește acolo unde te aștepți mai puțin

Oamenii Îl simt pe Dumnezeu din felul în care trăiesc. Dar se poate întâmpla și invers: poți vorbi despre Dumnezeu zi și noapte, dar dacă nu trăiești în Dumnezeu, vei fi „aramă sunătoare și chimval răsunător”.

Fă-i loc și lui Dumnezeu în inima ta

În vasul plin cu apă nu mai încape nimic. Nici inima noastră, fiind plină cu dragoste deșartă, nu mai primește dragostea de Iisus Hristos și nici n-o poate primi până când nu se va micșora dragostea de lucrurile stricăcioase.

Numai în Biserică Îl putem cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu

Dacă vrei să Îl auzi pe Dumnezeu, leapădă ca pe praf feluritele gânduri, liniștește-te de toate grijile casnice, lumești. Să nu te gândești la nimic altceva decât la ce auzi în biserică: vei auzi cu adevărat că ție și fiecărui om vi se dă Trupul lui Iisus Hristos, vi se dă Sângele Lui din Potirul Împărătesc. La aceasta să te gândești, pentru aceasta să te bucuri, de aceasta să te temi.

(Video) „La Dumnezeu nu merge cu jumătăți de măsură!” – PS Macarie

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Macarie, Episcop al românilor ortodocși din Europa de Nord ținut la Lund, Suedia, în data da 3 octombrie 2020.

Să ne străduim să intrăm cu ușurință în atmosfera rugăciunii

În rugăciune pătrundem fără să ne dăm seama. Este de trebuință să ne aflăm și într-o atmosferă potrivită. Întoarcerea către Hristos, împreună-vorbirea, învățătura, cântarea, căndeluța, tămâia – toate alcătuiesc atmosfera potrivită, astfel încât toate să se facă simplu, întru simplitatea inimii. 

Sufletul meu Te caută, Doamne!

Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu nu mai poate fi mulțumit cu nimic de pe pământ, ci, ca un prunc care s-a pierdut de mama sa, se avântă necontenit spre Domnul.

„De ce eu, de ce mie...?”

„Mă mir că, trecând prin tot ce-am trecut, încă suntem în viață și întregi la minte!”, îmi mărturisește direct o prietenă dragă. Da, frate, unii parcă trec prin exagerat mai multe necazuri și nenorociri decât alții!

Pagini