cunoașterea lui Dumnezeu

Un moment de fericire cu Dumnezeu

Să ne oprim, să-I acordăm timp lui Dumnezeu nu ar trebui să fie o obligaţie anevoioasă, o datorie pe care să o săvârşim pentru a fi creştini „corecți”! Să ne oprim din dragoste, din plăcere, pentru fericirea de a petrece un bun moment cu Domnul şi Prietenul vieţii noastre!

Credinţa – un mod de viață susținut de harul divin

Actul de credinţă angajează omul întreg, cu tot sufletul şi cu tot trupul. Credinţa nu e doar o adeziune intelectuală la învăţătura creştină despre Dumnezeu, ci este un mod de viaţă susţinut de harul divin.

Să-L cunoști pe Hristos înseamnă să te naști bucuriei

Creştinul nu scapă condiţiei comune, el trăieşte, ca toţi ceilalţi, în păcat şi moarte, însă Hristos, învăluindu-l cu Prezenţa Lui eliberatoare, a luat răului puterea lui de destin. De aceea, unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul (Romani 5,20), adică bucuria.

Începuturi, sfârșituri și o constantă: nevoia de Dumnezeu

Sub razele firescului, suntem cu toții expuși schimbării – iar existența noastră rămâne, întotdeauna, tributară speranței în apariția salvatoare a unei modificări. Una pe care o confundăm cu „mai binele”, fără a vrea să credem că începuturile ori sfârșiturile pot aduce altceva decât ieșirea dintr-o situație grea.

Să nu-ţi treacă niciun timp neocupat

Dacă gânduri întinate tulbură inima ta şi te îndeamnă să săvârşeşti lucruri neîngăduite, alungă-le de la sufletul tău prin rugăciuni şi vegheri. Mare scut îi este sufletului rugă­ciunea; prin rugăciuni curate ne împărtăşeşte Dumnezeu toate cele folositoare.

Aflarea lui Dumnezeu liniștește sufletul

Sufletul se bucură și se liniștește atunci când Îl află pe Dumnezeu!

Cum ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeu?

Dragostea se naşte din nepătimire; iar nepătimirea, din nădejdea în Dumnezeu, şi nădejdea – din răbdare şi îndelungă-răbdare; pe acestea le naşte înfrânarea cea atotcuprinzătoare; înfrânarea se naşte din frica lui Dumnezeu, iar frica, din credinţa cea întru Domnul.

Cât de „adevărați” suntem la rugăciune și ce răspuns așteptăm să primim?

Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii Stareţi ruşi, spunea într-o zi că două categorii de oameni vor fi mântuiţi: cei care păcătuiesc şi care sunt destul de puternici ca să se pocăiască şi cei care sunt prea slabi chiar pentru a se pocăi cu adevărat, însă care sunt gata, răbdători, cu smerenie şi bucurie să ducă toată povara consecinţelor păcatelor lor; în smerenia lor sunt bineplăcuţi lui Dumnezeu.

Inima curată Îl înțelege pe Dumnezeu

Dumnezeu Se descoperă nouă, de aceea este nevoie de inimă curată.

Convorbire

O! Doamne-al meu, pe unde ai zăbovit? De mult Te chem, dar nu m-ai auzit.

Pagini