Părintele Hagi - Gheorghe Atonitul (m. 1886), urmaş ales al Cezareei, a lăsat numele său în Muntele Sfânt ca pusnic şi în special ca postitor şi milostiv. Ca să îndure cu bucurie eforturile şi durerile ascezei, îşi aducea întotdeauna aminte de următoarea povestire a părintelui Neofit:

“Cândva un bolnav şi-a pierdut răbdarea şi a rugat pe Domnul să-l scape de durerile crâncene. Se arată atunci un înger şi-i zice:

- Este nevoie să mai trăieşti încă un an pe pământ, ca să se cureţe sufletul tău prin încercarea aceasta a bolii. Dacă acest lucru ţi se pare greu, preaiubitorul Dumnezeu îţi propune să petreci trei ore în iad. Alege una din două.

- Prefer să petrec trei ore în iad, a răspuns bolnavul, crezând că un an de încercare pe pământ este în comparaţie cu cele trei ore în iad foarte mult. Îngerul a luat imediat în mâinile lui sufletul şi l-a lăsat în iad, zicându-i:

- După trei ore o să mă întorc.

Acel nefericit, imediat ce a rămas singur, s-a înfricoşat. Auzea răcnete, observând în întuneric privirea rea a pedepsiţilor şi ochii înflăcăraţi ai diavolilor. Din clipă în clipă aştepta îngerul, îngerul însă nu se arăta. A început atunci să se vaite şi să plângă, pentru că-şi pierduse speranţa să mai vină îngerul.

Iată însă că frumuseţea dulce a îngerului s-a arătat din nou în iad.

- Cum te simţi, omule? îl întreabă cu un zâmbet paradisiac.

- Nu credeam că îngerii zic minciuni, a şoptit aproape mort acela. Ai jurat că o să mă iei peste trei ore de aici şi au trecut secole până acum în chinuri de nesuportat.

- Ce zici, omule? Numai o oră a trecut şi trebuie să mai stai alte două.

- Oh, nu, nu mai pot! Ia-mă de aici. Prefer să îndur ani pe pământ!

- Bine, a aprobat îngerul. Bunul Dumnezeu o să te miluiască. Cu aceste cuvinte şi-a revenit bolnavul şi a văzut că se găsea din nou în patul durerii.

(Ion Andrei Ţârlea, Minuni ale Sfinţilor Îngeri, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, p. 206)