Iar acolo unde lumea satului se dezvăluie între două dealuri, parcă la capătul unei lumi, deşi la doar o oră de marea capitală, trăirile acestea se simt mai abitir decât oriunde, protagonişti fiind deopotrivă copii, tineri, bătrâni. „Trebuie să susţinem şi să alimentăm legătura între generaţii. De aceea, încercăm mai ales în timpul posturilor de peste ani să-i unim pe oameni. Să le transmitem bătrânilor bucuria celor mici, iar copiilor şi tinerilor le spunem să ia seama la înţelepciunea vârstei“, ne spune pr. Marius Nica, parohul din satele Bâcu şi Cioca Boca, judeţul Iaşi.

Ajutat de tinereţea sa, de apropierea dintre sfinţia sa şi credincioşii cărora le calcă pragul caselor ori de câte ori este necesar, părintele derulează în perioada Postului Mare nu doar cunoscutele slujbe de preîntâmpinare a Sf. Paşti, ci şi alte activităţi în care îi implică mai ales pe copii şi tineri. „În după-amiaza zilei de sâmbătă derulăm programele de cateheză în satul Bâcu, iar duminica, după slujbă, aceleaşi activităţi le derulăm la Cioca Boca. Conţinutul programului este diferit, tinerii fiind interesaţi în mod special de problemele cotidiene cu care se confruntă, iar eu încerc să-i abordez pe teme precum consumul de droguri sau alte drame care se produc din cauza unei educaţii deficitare sau din cauza lipsei comunicării dintre copii şi părinţi“, ne spune pr. Marius Nica.

După vizionarea filmelor tematice, automat urmează o discuţie liberă, iar acolo unde problemele devin mai profunde, tinerii vin şi discută separat cu preotul paroh. Nu întotdeauna părintele se poate transforma în cel mai bun sfătuitor, astfel că acesta apelează deseori şi la doamna preoteasă, care vine în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă în special fetele. „Purtăm discuţii despre viitorul lor, despre ce le oferă ziua de astăzi şi, în special, cea de mâine. Este bine să-i ascultăm şi să le îndrumăm paşii mai ales în aceste momente când există atâta nesiguranţă“, subliniază pr. Nica.

Prin bunăvoinţa părintelui, copiii din cele două sate află mai multe lucruri şi despre rânduielile bisericeşti, despre marile sărbători ale creştinătăţii, iar aceste informaţii le află chiar în sfânta biserică: „Avem nevoie de o educaţie formală, nu doar informală. Degeaba ştim despre Dumnezeu, dacă nu venim la biserică, să simţim acolo prezenţa Duhului Sfânt. E ca şi cum am face chimie doar la nivel de teorie, fără a experimenta. Purtăm discuţii despre Vechiul Testament, despre semnificaţia zilelor de sărbătoare din calendar, întrucât în ora dedicată religiei la şcoală nu avem timpul necesar pentru a face câte ne-am dori“, a mai spus părintele Nica.

Şi copiii din această filie vin cu dragoste la biserică, după cum singuri declară: „Părintele ne învaţă despre semnificaţia icoanelor din biserică, am aflat istoricul lăcaşului de cult (n.r. - biserică declarată monument istoric), ne pune filme la calculator pe o anumită temă şi discutăm apoi, este aproape de noi şi ne ascultă de fiecare dată când întâmpinăm o problemă“.

În perioada posturilor, se intensifică însă legătura copiilor cu biserica, aceştia venind cu drag să repete cântările religioase, să ajute la primenirea lăcaşului de cult, ba, să meargă şi la bătrânii satului să le ducă mici pacheţele. Gestul lor însă îi transformă în oameni generoşi, în sufletul lor fiind plantată o sămânţă a mărinimiei şi dărniciei, o formă a iubirii aproapelui. „Un simplu gest contează. Contează pentru bătrânii singuri, unii dintre ei nefiind vizitaţi de rude poate cu anii, sau care, pur şi simplu, se bucură că cineva le calcă pragul. Apoi, acelaşi gest este benefic pentru copii. Chiar dacă ei nu contribuie din punct de vedere material la acele daruri pentru că nu au de unde, ei învaţă să dăruiască, învaţă să se bucure de bucuria celui care primeşte. Astfel de lucruri sunt importante, astfel de lucruri trebuie învăţate de copii şi tineri“, subliniază părintele de la Cioca Boca.

Copiii implicaţi în activitatea bisericii, răsplătiţi cu o excursie

Afară de răsplata spirituală, pe care o primeşte în perioada sărbătorii pascale fiecare dintre cei care îşi păstrează credinţa, acestor copii li se mai întâmplă şi alte lucruri minunate, de care unii dintre ei au parte o singură dată în viaţă. Toată iarna, când sunt blocaţi între dealuri de nămeţii cât casele, şi toată primăvara când nu mai contenesc să repete cântările Prohodului şi ale Învierii Domnului, aceşti copii se gândesc la zilele de vară, când se vor îmbarca în autocar şi vor descoperi lumea.

Pentru că părintele Nica, împreună cu părintele Alexandru Figher din parohia Frenciugi, le va arăta acestora minunile României pitoreşti. „Vor fi răsplătiţi cei care se implică în activităţi, care se afirmă prin răspunsurile lor, copiii care provin din familii sărace, în total 20 de copii din parohia noastră şi alţi 20 din parohia pr. Figher. Este o experienţă de neuitat pentru ei, iar pentru noi, preoţii care organizăm această excursie de patru zile, anul acesta va fi pe valea Oltului - Sibiu, Curtea de Argeş, Rm. Vâlcea, Braşov, tot de neuitat este bucuria celor care n-au ieşit niciodată de aici, n-au văzut nici măcar Iaşul. Vă închipuiţi bucuria acestor suflete, nu ne mai trebuie nimic“, concluzionează părintele.

Iar această bucurie vădită de pe chipul lor îi determină pe cei doi preoţi să sape înlăuntrul lor şi să găsească puterea de a căuta resurse materiale pentru a susţine iniţiativa. „Sperăm să găsim şi în acest an sponsori care să ne susţină să le aducem un zâmbet copiilor, care merită preţuirea celor din jur pentru a creşte demn şi drept. E important să zideşti cât de puţin în sufletele oamenilor“, spune pr. Nica.

Învierea Domnului, întâmpinată cu post şi rugăciune

Părintele Marius Nica, deşi de loc dintr-un alt loc al Moldovei, a asimilat tradiţiile locului; de fapt, acolo unde se găsesc oameni este imposibil să nu te înţelegi. Evlavia acestora şi în special a femeilor în această perioadă nu se măsoară în frumuseţea cozonacilor, ci în curăţenia sufletului. Şi aici, ca şi în alte părţi ale judeţului, postul se ţine după puteri: unii chiar şi fără untdelemn, cu zile de post negru, în special vinerile, întreg postul sau doar câteva săptămâni. Însă, Săptămâna Mare o ţine fiecare bun creştin. Şi nu doar cu mâncare de post, ci şi cu rugăciune, cu sfinţenie, cu acele lucruri care-i vor cântări mai apoi: fapte bune, spovedanie şi iertare. „Oamenii se pregătesc în special postind, având grijă de cei adormiţi, împăcându-se cu cei vii şi cu cei morţi. Se spovedesc, de la bătrân la copil, primesc Sfintele Taine, doar astfel vor primi Lumina Învierii“, spune părintele.

După ce-şi primenesc sufletul, oamenii de aici au grijă ca şi ograda lor să fie primitoare, curăţenia făcândus-e nu doar în casa lor, ci şi în casa animalelor. Tot ce înseamnă suflare se pregăteşte să întâmpine Sf. Paşti. Toate astea se fac înainte de Săptămâna Patimilor. Mai departe, pe măsură ce se apropie bucuria Învierii, se pregătesc simbolurile pascale: se taie mieii, se pregătesc hainele curate, ouăle roşii, pasca şi cozonacul.

Bucuria Învierii se împărtăşeşte întâi la biserică, primind Lumina Învierii, apoi se caută de cei morţi, ducându-le şi lor Lumină la cimitir, după cum ne spune părintele Nica. Pasca în formă de cruce, cozonacii cu nucă şi ouăle roşii vor fi împărţite apoi cu cei apropiaţi, părinţi, fraţi, fini, cumătri, dar şi cu cei nevoiaşi. (Vlad Enea)