„E de ajuns să îi învăţăm pe copii să fie buni, să nu fure, să nu mintă. E de ajuns să îi învăţăm să nu fie golani, să nu ne facă de ruşine...”, se gândesc părinţii care nu sunt conştienţi de faptul că educaţia din care lipseşte Hristos este o educaţie stearpă. Oamenii caută modele, caută repere. Unii sunt admiratori ai lui Platon, alţii ai lui Budha, alţii ai lui Mahomed, alţii ai lui Shakespeare şi alţii ai lui Kant sau ai lui Nietzsche. Ce le oferă aceştia? (…) Numai educaţia în care omul este modelat de Hristos are valoare. Numai atunci când omul este îndumnezeit, când se sfinţeşte, educaţia şi-a atins rostul. Roadele educaţiei umaniste sunt fictive, deviază omul de la chemarea sa care este aceea de a dobândi asemănarea cu Dumnezeu, de a dobândi Împărăţia Cerurilor.

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, pp. 8-9)