An de an sute de mii de copii merg entuziasmaţi la şcoală, încurajaţi de părinţi, cu cele mai frumoase rechizite şi cele mai bune hăinuţe. În acelaşi timp, tot atîţia copii stau acasa pentru că părinţii nu au cu ce-i îmbrăca sau nu îşi permit să le cumpere cele necesare. Pentru unii dintre noi poate părea absurd să nu ai câţiva lei de caiete şi pixuri, însă pentru mulţi părinţi este un sacrificiu foarte mare. Din acest motiv, copii cu potenţial se opresc din dezvoltarea intelectuală şi sunt forţaţi de împrejurări să-şi inhibe valorile personale. Alexandra este unul dintre aceşti copii. Face parte dintr-una din zecile de familii numeroase aflate în evidenţa Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei prin Programul de ajutorare a familiilor cu mulţi copii “Sf. Stelian”, coordonat de departamentul ProVita. Sunt oameni săraci, mulţi dintre ei cu şanse extreme de mici de reabilitare, dar printre ei sunt şi părinţi muncitori, care pur şi simplu nu se pot descurca să le ofere copiilor mai mult decât strictul necesar.

Sute de mii de copii sunt legaţi de sărăcie

Alexandra are 15 ani şi este al doilea copil din familie, având încă şapte fraţi. Mama lor a murit când ea avea doar 12 ani, iar tatăl şi-a asumat plin de curaj situaţia, nefiind înconjuraţi decât de rude şi vecini mai mult răutăcioşi decât binevoitori. Evenimentele nefericite din familie au dus la o situaţie firească: banii nu sunt suficienţi pentru a trimite copiii din sat la liceu, la oraş. “Nu am mai mers la școală pentru că nu a avut tata bani. Mă rog, pe lângă nevoile astea pe care le-am avut noi, hainele, au fost multe cheltuieli și nu și-a permis financiar să mă dea la școală mai departe. Nici pe fratele meu nu l-a dat pentru că nu a avut posibilitatea. Sunt cinci frați la școală acum, fără mine”, ne-a explicat Alexandra. Fratele cel mare este mâna dreaptă a tatălui şi lucrează cu el în construcţii, pe unde li se oferă de lucru. Iar de casă şi de ceilalţi copii are grijă Dana, o femeie care, de aproape doi ani de când a venit în casa lor, le ţine loc de mamă.

Alexandra este un copil timid şi modest, dar cu mult potenţial, căruia îi place să înveţe dar care, până în urmă cu două săptămâni, ştia că viitorul ei e legat de sărăcie, că nu va putea face ceea ce-i place. „Eu la școală m-am descurcat bine până acum, chiar foarte bine, notele au fost mari. Cu colegii mă înțelegeam mereu, au fost alături de mine, m-au încurajat și nu am fost neglijată de ei. Mi-a plăcut foarte mult la școală, chiar aș vrea să fiu din nou în clasa I, să o iau de la capăt. E frumos. Mi-am dorit foarte mult să merg mai departe la școală dar dacă tata a spus că nu are cum să mă dea la școală, am înțeles, nu am avut ce face”, ne-a mai povestit ea. Dar lucrurile s-au schimbat pentru ea, aşa cum s-ar putea schimba pentru foarte mulţi copii care nu au nevoie decât de o mână de ajutor, de mai multă dăruire, înţelegere şi grijă din partea noastră. cu puţin sprijin din partea unor oameni inimoşi, Alexandra este acum elevă la Colegiul Agricol şi de Industrie Alimentară „Vasile Adamachi” din Iaşi. „Cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit şi am înscris-o la liceu şi la internat. Departamentul ProVita a plătit prima lună de cazare, iar acum căutam pe cineva sau mai multe persoane care să acopere aceste costuri pe viitor. A primit tot ce avea nevoie pentru cămin, de la lenjerie de pat până la produse de igienă şi rechizite, din donaţii. În cazul ei noi ne vom ocupa de toate cheltuielile care sunt legate de scoală. În plus, vom supraveghea situaţia ei şcolară şi o vom ajuta la pregatire, pentru că are nevoie, poate şi din cauza situaţiei familiale: ea e cea mai mare dintre fete, decesul mamei i-a crescut responsabilităţile casnice şi a fost implicate foarte mult în astfel de activităţi. Vom încerca, de asemenea, să o implicăm şi în activităţile noastre de la Departamentul ProVita. Scopul acestei decizii este pe de o parte de a-i oferi ocazia să dea şi ea ceva la schimb pentru ceea ce primeşte din partea noastră, iar pe de altă parte o va ajuta la dezvoltarea personală, mai ales în interacţiunea cu oamenii. Foarte important este ca ea să se simtă valoroasă şi să simtă că ceea ce face ea şi este ea contează pentru cineva”, ne-a explicat Otilia Serdenciuc, coordonator în cadrul ProVita al Programului „Sfântul Stelian”.

„...să câştig banii mei, să îl ajut şi pe tata...”

În general, copiii veniţi din familii cu posibilităţi materiale precare sunt mult mai recunoscători şi apreciază mai mult ceea ce au decât copiii care au un viitor „asigurat”. Alexandra are vise, ca orice alt copil de vârsta ei, însă ceea ce o diferenţiază este determinarea. Ca soră cea mai mare, a avut greutăţi şi responsabilităţi de adult de la o vârstă la care mulţi copii nu ştiu ce semnificaţie au grija şi necazurile. Poate nu va ajunge la lucrurile pe care şi le doreşte acum, însă sunt lucruri pe care un copil nu le poate construi singur. Are nevoie de dascăli şi sfătuitori care să-l îndrume spre anumite direcţii. „Acuma mă bucur că merg la școală. Mă gândesc să termin clasele, să învăt bine şi uşor, sper ca lecțiile să nu fie grele, să le înțeleg. După aceea când voi termina școala să îmi caut ceva de lucru, să câștig banii mei, să îl ajut și pe tata, pentru că are nevoie. Cred că dacă îi voi ajuta, îl voi ușura și pe tata să nu mai aibă griji, are atâtea pe cap și nu cred că poate să rezolve el toate problemele. De exemplu am o soră de 14 ani, îi mai trebuie una alta, e fată și nu poate tata să-i ofere chiar tot ce își dorește. Şi apoi îmi doresc foarte mult să cânt la chitară. Îmi place mult instrumentul acesta și aș vrea să fiu cântăreață, să cânt și să îi încânt pe alții, să-i înveselesc, să îi încurajez și pe ei să își îndeplinească visurile. Prima dată mi-ar trebui o chitară, să învăț să cânt la ea. Dar o să mă descurc”, ne-a mărturisit Alexandra.

Ca ea sunt foarte mulţi copii. Fără sprijin, ei ajung adulţii pe care mai târziu îi vom învinovăţi că nu au educaţia din şcoală, atât de necesară unei societăţi în continua evoluţie. Într-adevăr, toţi sunt nişte roti care trebuie să se învârtă, însă o parte au nevoie de ajutor. Alţi 50 de copii, din 10 familii nevoiaşe au fost ajutaţi să păşească cu dreptul în noul an şcolar. Este vorba de familii numeroase din parohiile Vlădeni, Trifeşti, Frăsuleni, Andrieşeni, Iacobeni-Iepureni şi Bivolari, care au primit săptămâna trecută, fiecare după nevoile ei, aceste ajutoare. “Protopopiatul Iaşi I a oferit pachete complete de rechizite şi pachete cu hăinuţe pentru 50 de copii. Au fost preoţi care s-au implicat foarte mult. Cu excepţia unei părţi din buget, alocate de Departamentul Provita, restul de bani au venit din donaţii de la preoţi şi de la credincioşii din parohiile mai mari din Iaşi. De exemplu, nu am fi reuşit să facem aceactă acţiune fără ajutorul părintelui Ovidiu Ciobotaru, care s-a implicat foarte mult şi a venit cu donaţii consistente”, ne-a explicat Otilia Serdenciuc.