Prima teză de doctorat, în domeniul Teologiei Biblice, a avut titlul „Utilizarea substantivului awon în capitolele 1-16 ale carţii profetului Iezechiel” şi i-a aparţinut părintelui Marius Nicolaie Magherca, slujitor la Parohia „Sfânta Treime” din Vatra Dornei, judeţul Suceava. Coordonatorul ştiinţific al tezei a fost pr. prof. univ. dr. Petre Semen de la Facultatea de Teologie ieşeană, iar comisia de doctorat a avut următoarea componenţă: preşedinte - pr. prof. univ. dr.  Ioan Cristinel Teşu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, referenţi - pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, pr. prof. univ. dr. Mihai Valentin Vladimirescu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Craiova şi pr. conf. univ. dr. Ilie Melniciuc-Puică de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi.

„Proorocul îl situează pe Dumnezeu în centrul tuturor profeţiilor, gesturilor şi acţiunilor simbolice pe care le săvârşeşte, utilizând vocabularul sfinţeniei şi al purităţii mai mult decât orice alt profet. Unul din termenii specifici vocabularului sacerdotal este şi substantivul עֲוֹ֥ן (awon), care a dobândit, în funcţie de context următoarele semnificaţii: nedreptate sau păcat, vinovăţie şi pedeapsă pentru păcat. Intenţia lucrării ,«Utilizarea substantivului עֲוֹ֥ן (awon) în capitolele 1-16 ale carţii profetului Iezechiel» este de a traduce şi analiza din punct de vedere exegetic textele biblice ale cărţii lui Iezechiel care conţin acest termen, contextele diverse în care aghiograful l-a utilizat, precum şi alte secvenţe importante ale acestei cărţi, care conţin un vocabular foarte bogat în expresii etice şi cultice, intens valorificate în noua dimensiune a exilului babilonian. Din această perspectivă, radiografia minuţioasă pe care Iezechiel o face societăţii din vremea sa, contaminată de corupţie morală, sincretism religios şi dispreţ faţă de oameni, ne oferă o imagine aproape cu nimic diferită de epoca în care trăim dar care a fost şi este, cu toate aceste scăderi în atenţia lui Dumnezeu”, a subliniat, printre altele, pr. Marius Nicolaie Magherca în susținerea tezei de doctorat.

La finalul şedinţei de susţinere publică a tezei, după întrebările primite din partea publicului, membrii comisiei au acordat părintelui Marius Nicolaie Magherca titlul de Doctor în Teologie, cu calificativul „Excelent”.

„Comunicarea nonverbală în spaţiul liturgic ortodox. Icoana - imagine, mesaj, misiune”

Cea de a doua teză de doctorat, cu titlul „Comunicarea nonverbală în spaţiul liturgic ortodox. Icoana - imagine, mesaj, misiune”, a fost susţinută de Ciprian Vasile Olinici, consilier patriarhal şi directorul general TRINITAS TV, sub coordonarea ştiinţifică a părintelui prof. univ. dr. Viorel Sava de la Facultatea de Teologie din Iaşi. Comisia de doctorat l-a avut ca preşedinte pe pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi, iar ca referenţi pe pr. prof. univ. dr. Ioan Cristinel Teşu de la Facultatea de Teologie din Iaşi, pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi prof. univ. dr. Ciprian Ioan Streza de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” a Universităţii din Sibiu.

În faţa unui public numeros, format din părinţi consilieri patriarhali, profesori de teologie, preoţi, monahi, jurnalişti, doctoranzi şi studenţi, ce au umplut până la refuz Sala Profesori, Ciprian Vasile Olinici a prezentat fiecare capitol al tezei şi a motivat alegerea temei: „Înţelegerea modernă a rolului icoanei în cadrul vieţii Bisericii a dus la sublinierea unor conexiuni până acum prea puţin discutate şi aprofundate. Între acestea, legătura dintre icoană şi strategiile de comunicare ale mesajului transmis de aceasta este una pe cât de profundă, pe atât de importantă în contemporaneitate. Mai mult decât atât, nu este vorba de comunicarea clasică, verbală, supusă rigorilor logicii şi limbii, ci despre o comunicare mult mai profundă, denumită generic nonverbală, ce implică întreaga capacitate cognitivă atât a transmiţătorului, cât şi a receptorului. Activitatea în spaţiul media religios mi-a dat posibilitatea să pun tot timpul împreună învăţătura Bisericii, psihologia şi ştiinţele comunicării. Dincolo de conexiunile fireşti, de fiecare dată am simţit nevoia unei aprofundări a temei, în special pentru eficientizarea transmiterii mesajului religios într-o lume tot mai puţin interesată de acesta. Prima constatare a fost aceea că, departe de a fi indiferent, publicul indecis în raport cu mesajul religios este mai degrabă refractar la metodele de transmitere ale acestuia şi nu la conţinutul său. Prin urmare, problema nu este a mesajului în sine, ci a mijloacelor de comunicare a mesajului. Şi cum acest public este interesat în primul rând de imagine, în chip firesc primul reper teologic a fost acela al icoanei şi al învăţăturii Bisericii despre sfintele icoane. Icoana nu este doar imagine, ci mai mult decât atât, însă acest atât poate fi accesat numai prin intermediul unui set bine fixat de elemente comunicante, mai puţin verbalizate şi mai degrabă nonverbale. Glasul icoanei îl reprezintă contururile personajelor pictate, poziţia acestora, gesturile, culorile utilizate. Toate acestea nu sunt decât elemente nonverbale esenţiale ale unui proces amplu de transmitere a mesajului teologic al icoanei. Fără ele nu putem vorbi despre icoană, nici despre vreun mesaj iconic. Pus în faţa unei relaţii atât de complexe, am ales să aprofundez această temă a icoanei ca element al comunicării nonverbale în cadrul Liturghiei Bisericii. Prezentul proiect doreşte să contribuie nu doar la îmbogăţirea literaturii teologice ştiinţifice pe această temă, ci şi la întărirea misiunii pe care Biserica Ortodoxă Română o desfăşoară în spaţiul media”.

După citirea referatelor de membrii comisiei şi după întrebările şi aprecierile venite din partea publicului, domnului Ciprian Vasile Olinici i-a fost conferit titlul de Doctor în Teologie, cu calificativul „Excelent”.

Teză despre Sfântul Paisie Velicicovschi susţinută de un arhimandrit grec

Cea de a treia teză de doctorat, cu titlul „Sfântul Paisie Velicicovschi - înnoitor al vieţii monahale şi orgnizator al slujirii liturgice. Influenţele operei sale în Bisericile Slave, Greacă şi Română”, a fost susţinută de arhimandritul grec (Antonios) Hrisant Tsachakis, dublu licenţiat, în Teologie (Atena şi Tesalonic) şi Medicină (Iaşi). Conducătorul ştiinţific al tezei a fost prof. univ. dr. Viorel Sava de la Facultatea de Teologie ieşeană, iar comisia de doctorat a avut următoarea componenţă: preşedinte - pr. prof. univ. dr. Petre Semen, referenţi - pr. prof. univ. dr.  Ioan Cristinel Teşu de la Facultatea de Teologie din Iaşi, pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, pr. prof. univ. dr. Mihail Simion Săsăujan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti.

„Sfântul Paisie Velicicovschi a fost omul providenţial care a creat sinteza tuturor elementelor contemporane lui şi a tuturor posibilităţilor ce puteau fi folosite de un om cu darul deopotrivă al lucrurilor duhovniceşti şi al celor practice, imediate, pământeşti: ceea ce a realizat Paisie a fost sinteza între tradiţia movileană a Ucrainei sale natale, între tradiţia rusească, de la Nil Sorski până la Vasile de la Poiana Mărului, între tradiţia românească şi între marea tradiţie athonită. Toate acestea au fost aşezate pe temelia de granit a sfintei şi marii Predanii Ortodoxe, cuprinsă în tezaurul cugetării patristice şi marilor scriitori bizantini din epoca postpatristică. În veacul «luminilor», Paisie Velicicovschi a aprins aici, la poalele Carpaţilor, un alt fel de «lumini»: ale Ortodoxiei, ale tradiţiei patristice şi bizantine, transformate în lucrare vie asupra oamenilor. El a reuşit să creeze o nouă «mişcare isihastă», ca în secolul al XIV-lea, când isihasmul a răscolit şi unit cugetele Ortodoxiei acelor vremuri, rămânând valabil şi în zilele noastre”, a subliniat candidatul grec în prezentarea tezei sale de doctorat.

Din publicul ce a asistat la cea de-a treia prezentare de doctorat s-a numărat şi Înaltpreasfinţitul Părinte Amfilohie, Mitropolit de Kisamos şi Selinon (Grecia - Creta). La finalul şedinţei, membrii comisiei au acordat părintelui arhimandrit Hrisant Tsachakis titlul de Doctor în Teologie, cu calificativul „Foarte Bine”.

Toate cele trei evenimente academice s-au încheiat cu jurământul de credinţă şi de fidelitate faţă de Biserica strămoşească, depus de noii doctori în Teologie, ceremonii ce au avut loc în capela Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae”.