Ce este o electrocardiogramă (EKG)?

Electrocardiograma reprezintă o explorare noninvazivă care măsoară activitatea electrică a inimii. Știm că inima este formată din două atrii și doi ventriculi care se contractă ritmic, într-o anumită ordine (întâi atriile și apoi ventriculii). Această ordine este dictată de impulsurile electrice generate la nivel cardiac. Puțini oameni știu, în schimb, că inima are propriul grup de celule nervoase specializate care îi dictează activitatea. Cu toate că poate fi influențată de impulsurile provenite de la nivelul creierului, inima este capabilă să funcționeze chiar și când creierul își încetează activitatea. Astfel se explică de ce pacienții aflați în moarte cerebrală pot fi ținuți în viață cu ajutorul aparatelor, întrucât inima bate în continuare cu ajutorul, am putea spune în sens larg, propriului sistem nervos.

Când a fost realizată prima electrocardiogramă?

În anul 1901 fiziologul german Willem Einthoven a creat primul aparat care reușea să transforme grafic impulsurile electrice ale inimii în unde care au fost apoi înregistrate pe hârtie. De atunci, electrocardiograma a părăsit laboratoarele de cercetare, devenind rapid cel mai folosit instrument clinic de diagnostic al bolilor cardiace. Cu toate că în prezent dispunem de tehnici avansate de evaluare a structurii și funcției cardiace, electrocardiograma rămâne și în zilele noastre o metodă fundamentală de înregistrare a activității electrice a inimii.

Când recomandă medicul efectuarea unei electrocardiograme?

Informațiile furnizate de o electrocardiogramă sunt variate și cel mai adesea trebuie corelate cu datele privind simptomatologia pacientului, examenul clinic și particularitățile structurale decelate imagistic.

Efectuarea unei electrocardiograme se impune întotdeauna:

- dacă pacientul descrie dureri în piept cu caracter anginos;

- în caz de palpitații, amețeli, confuzie, mergând până la pierderea stării de conștiență;

- când se suspectează reacții adverse la tratamentul medicamentos cronic (de ex. toxicitate digitalică);

- control periodic al pacientului cu stimulator cardiac;

Se mai recomandă electrocardiograma înaintea unei intervenții chirurgicale sau dacă există istoric familial de boli de inimă (ca metodă de screening). Electrocardiograma însoțește și ghidează investigații precum testele imagistice de stres, angiografia efectuata la CT sau RMN.

Există mai multe tipuri de EKG?

Electrocardiograma poate fi înregistrată ca un traseu scurt intermitent sau ca o monitorizare continuă. Monitorizarea continuă se utilizează la pacienții critici, la cei care urmează a fi supuși anesteziei generale sau care descriu tulburări de ritm simptomatice mai rare, ce nu pot fi surprinse la înregistrarea standard de 10 secunde.

În practica medicală există trei forme curente de înregistrare electrocardiografică: de repaus, de efort și Holter.

Le luăm pe rând, vă rugăm. Le prezentați puțin pe fiecare în parte?

Să începem cu EKG de repaus – ea rămâne standardul de aur pentru a înregistra activitatea electrică a inimii. Indică așa cum circulă curenții electrici prin mușchiul cardiac și oferă informații despre modul în care se contractă inima, ritmicitatea si frecvența bătăilor cardiace. Acest tip de examen medical se realizează cu pacientul culcat pe spate, având electrozi atașați pe piept și la încheieturile membrelor. Ea oferă informații privind activitatea inimii în cele 12 derivații standard strict la momentul înregistrării.

EKG de efort – presupune înregistrarea activității inimii în timpul unui efort standardizat, adică pe o bandă de alergare sau pe o bicicletă specială numită cicloergometru. Acest tip de investigație se efectuează cu pacientul în mișcare și arată dacă există semne de ischemie miocardică sau aritmii.

Holterul EKG – este o investigație medicală care presupune ca pacientul să poarte timp de 24-48 de ore un mic dispozitiv atașat la talie și conectat la electrozii lipiți pe piept. Acesta monitorizează activitatea electrică a inimii pe parcursul a minim 24 de ore, deci și în momente de repaus, somn ori activitate intensă. Oferă informații prețioase despre eventuale tulburări de ritm sau de conducere și poate identifica aritmii asimptomatice sau care necesită tratament specific, precum fibrilația atrială.

Monitorizarea mai îndelungată a activității electrice a inimii se impune în cazuri selecționate cu ajutorul unui stimulator cardiac, defibrilator sau prin intermediul telemetriei.

Cum trebuie să se pregătească pacientul pentru electrocardiogramă?

Nu este nevoie de o pregătire specială pentru realizarea unei electrocardiograme. Investigația durează câteva minute și se poate face în orice moment al zilei, fie de către medic, fie de către asistenta medicală.

Cum decurge, mai exact, această investigație?

Odată intrat în cabinetul medical, pacientul este rugat să își îndepărteze hainele care acoperă pieptul, gleznele și încheieturile mâinilor. Pentru unii bărbați se recomandă îndepărtarea prealabilă a pilozității accentuate de la nivelul toracelui. Pacientul este întins pe spate, într-o poziție confortabilă. În timpul testului, se vor plasa electrozii pe piele: șase la nivel toracic și patru la încheieturile mâinilor și ale picioarelor. Apoi, se va porni înregistrarea, care durează câteva secunde. Pe parcursul înregistrării, pacientul nu trebuie să vorbească sau să tușească pentru a nu afecta rezultatul.

Ce ne poate arăta o EKG?

Modificările decelate la EKG sunt numeroase și pot include:

* oscilații ale frecvenței cardiace

* tahicardie (accelerarea frecvenței bătăilor inimii)

* bradicardie (frecvența cardiacă mai lentă decât cea normală)

* infarct  miocardic – EKG este indispensabilă în suspiciunea de infarct miocardic acut, dar poate evidenția și un infarct suferit în trecut

* în tulburări electrolitice (de ex. hiperpotasemia) se constată modificări EKG specifice ce impun tratament imediat

* anomalii ale structurii inimii – un EKG anormal poate indica faptul că o cameră a inimii este dilatată sau că pereții acesteia s-au îngroșat.

Mai trebuie subliniat un aspect – doar pentru că rezultatul EKG este normal, nu înseamnă că nu poate exista o problemă de sănătate. Dacă simptomele persistă și tind să apară în anumite condiții, se impun mai multe investigații complementare pentru a stabili un diagnostic corect și planul de tratament potrivit.

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, Nicolina 2, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427(mesaj pe Whatsapp).

Materialul în format AUDIO îl puteți asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=3QtMLt37AXk

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: https://www.facebook.com/providenta/