Cărţile de rugăciune sunt necesare atât timp cât sufletul nu poate începe să se roage singur, dar, când începe să se roage singur, le putem lăsa de-o parte. Cititul după cărticică ne împrăştie mult... încercaţi să faceţi aşa: rugăciunile de dimineaţă şi de seară să le memoraţi, înţelegându-le şi simţind ceea ce se spune în ele. Apoi să le rostiţi ca şi cum ar veni din inimă [dar nu de pe filele cărţii de rugăciuni]. Din Psaltire, de asemenea, să alegeţi psalmii care vă sunt mai aproape de inimă şi să-i memoraţi... De asemenea, să-i rostiţi la rugăciune, din memorie... Să-i rostiţi şi când mergeţi undeva sau când faceţi ceva... Cu cât mai puţin veţi avea nevoie de cărţile de rugăciuni, cu atât va fi mai bine. Numai când rugăciunea voastră nu merge, atunci, pentru a o însufleţi, trebuie să începeţi să vă rugaţi după cărţile de rugăciuni.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 22)