Vă rog, rugaţi-vă şi pentru noi, ca cele ce vrem să le zicem să ne dea nouă Dumnezeu a le face fără prihană. Căci nu sfătuim ca şi cei ce am ajuns la aceste măsuri, ci pe Domnul Iisus Hristos Dătătorul şi Dăruitorul cuvintelor Îl vom chema, începând a grăi cuvântul, ca împreună să ne folosim şi să folosim. Căci dacă cei ce se numesc pimentari, adică doctori, cu dinadinsul au cercetat rădăcinile şi felurile ierbilor şi în scris le-au dat, şi aceasta arată iconomia lui Dumnezeu cea preamare spre mângâierea celor ce bolesc cu trupul, oare nu cu mult mai vârtos suntem noi datori a descoperi comoara darului după dăruirea Lui? Fiindcă nu a scăpat de munci robul cel rău, care pentru lenevire a ascuns talantul domnului său.

Dar cine nu va suspina pentru mine, care cu minciună am nume de monah? Şi cine nu va plânge pentru mine, cel ce am pierdut evlavia şi răbdarea? Şi ce voi face când mă va certa pe mine Stăpânul meu Hristos? Pentru aceea, vă rog, iubiţilor, rugaţi-vă pentru mine, neputinciosul rob, ca să mă izbăvesc de veacul acesta viclean de acum, şi darul Lui să-mi deschidă buzele spre slavoslovia Sfintei şi celei de o fiinţă Treimi, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, că în mâna Lui suntem şi noi şi cuvintele noastre. Că El este Cel ce învaţă pe om cunoştinţa şi Lui I se cuvine slava, în veci. Amin.