Există singurătate veșnică? În iad este Dumnezeu sau nu este? Îl mai simte omul, din iad, pe Dumnezeu?

În iad nu este lumină, lumina lui Dumnezeu, prezența lui Dumnezeu. Căldură, lumină. De aceea spune Mântuitorul că păcătosul va fi aruncat în întunericul cel veșnic. Pentru că în iad nu există elementul lumină și elementul căldură, care aduc lângă ele fericirea. Razele lui Dumnezeu nu luminează în întunericul cel de afară. Nu că n-ar putea, pentru că nu-i putem pune limite lui Dumnezeu și să spunem că Dumnezeu nu poate. Poate. Dar e retrasă lumina lui Dumnezeu și căldura lui Dumnezeu. Nu că n-ar putea El. Punea ieri întrebarea aceasta un frate: „Păi cum vine treaba aceasta? S-ar simți Dumnezeu bine știind că-n iad sunt suflete?" Dar nu Dumnezeu S-a lepădat de oameni. El rămâne tuturor. Nu Dumnezeu S-a lepădat. S-a lepădat păcătosul. El, păcătosul nu-L vrea pe Dumnezeu. Se poate iubire cu forța? Dumnezeu rămâne, El iubește, dar tu nu-L iubești. Tu te lepezi întâi de El. Dumnezeu îți oferă dragostea infinită. Păcătosul este cel ce dă cu piciorul. Ori, în acest caz, el nu vrea Raiul. Aceasta este ultima formă a păcătosului. Lepădarea de Dumnezeu. Te lepezi de Dumnezeu, te lepezi de lumina lui Dumnezeu, te lepezi de viață. Atunci cazi în această stare, că nu există în limbajul omenesc altă terminologie, nu pot s-o numesc altfel decât întunericul din afară. Din afară de lumina lui Dumnezeu, din afară de slava lui Dumnezeu. Dumnezeu acceptă, El nu impune, nu vine și năvălește peste tine când tu Îl abandonezi pe Dumnezeu.

(Bogdan Eduard și Î.P.S. Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 105-106)