Atâta timp cât Dumnezeu veghează asupra lumii, nici un rău nu va putea zdruncina fondul moral şi adânc creştin al sufletelor curate şi pline de dragostea nemărginită pentru adevăr şi aproapele.

Suferinţa, oricât de grea ar fi, nu are alt sens decât curăţirea sufletului dornic de mântuire. (...) Doresc să ştiu că sunteţi pregătite să primiţi cele mai grele lovituri cu credinţa că dincolo de această viaţă trecătoare există o altă viaţă, veşnică, fericită, o pa­trie cerească fără hotar, care merită orice jertfă, oricât de mare.

Eu sunt sănătos şi fericit. Nimic nu mi-ar putea nărui această stare sufletească. Sânt atât de fericit, încât aş vrea să strig în gura mare, să audă toată lumea strigătul meu, să-l audă şi Tuţa (tata), de acolo de unde se găsește, să ajungă fericirea mea până la cer!

(Sfântul Închisorilor, Alba Iulia, 2007, p. 282)