Duminica a 32-a după Rusalii (Ev. Luca 19, 1-10)

(Lc. 19, 1) Şi intrând, trecea prin Ierihon.

Și iată un bărbat cu numele Zaheu. Zaheu în sicomor; orbul lângă drum (Lc. 18, 35). Domnul așteaptă pe cel către care să-și reverse mila și onorează pe celălalt cu strălucirea șederii în casa sa. Pe unul îl întreabă înainte de a-l vindeca și intră ca un oaspete nepoftit în casa celuilalt. Hristos știa că plata gazdei sale avea să fie una din belșug. Deși Hristos încă nu auzise pe Zaheu invitându-L, auzise voința sa cea bună.

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 8.82, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 19, 2) Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.

Zaheu era mai-marele vameșilor, un om în întregime robit de lăcomie și al cărui scop nu era altul decât să-și mărească averea. Aceasta era de fapt practica tuturor vameșilor, Pavel numindu-o idolatrie (Col. 3, 5), pentru că o săvârșeau doar cei fără cunoștință de Dumnezeu. Pentru că își manifestau patima deschis și cu nerușinare, Domnul îi așază cu dreptate în același rând cu desfrânatele, spunând mai-marilor iudeilor: vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu (Mt. 21, 31). Zaheu a încetat a mai face parte dintre ei și a fost aflat vrednic de darul din mâinile lui Hristos. Domnul cheamă aproape pe cei ce sunt departe și dă lumină celor ce sunt în întuneric.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 128, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 19, 2) Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.

Mare adevăr este într-o anumită zicere a filozofului, fiecare bogat este fie rău, fie urmașul răului. Domnul și Mântuitorul de aceea spune că este greu ca un bogat să intre împărăția lui Dumnezeu (Mt. 19, 23). Cineva s-ar putea ridica și spune: Atunci cum a intrat bogatul Zaheu în împărăția lui Dumnezeu? El a intrat pentru că atunci când a renunțat la  averile sale, de-ndată le-a înlocuit cu bogățiile din împărăția cerească. Domnul nu a spus că bogații nu vor intra în împărăția lui Dumnezeu, ci a spus că vor intra cu greu.

(Fericitul Ieronim, Omilie la Psalmul 84, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 19, 3) Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.

Haide să vedem care fost felul prin care s-a convertit Zaheu. A dorit să vadă pe Iisus și s-a urcat în sicomor, astfel o sămânță a mântuirii a încolțit în el. Iar Hristos a văzut cu ochii dumnezeiești. Privind în sus, a văzut pe Zaheu și cu ochii trupești și pentru că scopul Său era ca toți să se mântuiască, își revarsă bunătatea și asupra sa. Pentru a-l încuraja, îi spune coboară-te degrabă. Zaheu căuta să vadă pe Hristos, dar mulțimea îl împiedica, nu atât mulțimea de oameni, cât cea de păcate. Era mic de statură, nu doar trupește vorbind, ci și duhovnicește. De aceea, nu-L putea vedea pe Hristos decât ridicat de la pământ și urcat în sicomorul pe unde El avea să treacă. Povestea conține o taină. În nici un alt chip nu poate ajunge un om a vedea pe Hristos decât urcându-se în sicomor, făcând de ocară mădularele adulterului, necurăției etc.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 127, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 19, 3-4) Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.

Zaheu s-a ridicat din mulțime și L-a văzut pe Iisus afară din mulțime, îndreptându-se spre El.

Mulțimea râde de cei de jos, de oamenii care pășesc pe calea smereniei, care așează relele suferite în mâinile lui Dumnezeu și nu fac nimic prin care să le întoarcă  vrășmașilor. Mulțimea râde de cei smeriți și spune: Neajutoraților, jalnicilor, nu puteți nici să vă ridicați pentru voi sau să vă recuperați ceea ce este al vostru și tot ea le stă în cale și împiedică pe Iisus a fi văzut. Ea se laudă și se bucură când poate să-și recupereze ceea ce este al ei. Oprește  să fie văzut Cel care, răstignit pe cruce, a zis: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac (Lc. 23, 34). Zaheu a ignorat mulțimea care îi stătea în cale și s-a urcat într-un sicomor, un copac cu roade nebune (roadele crucii – n.tr. ). Precum spune și Apostolul: Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri (iar acum urmează sicomorul – n.tr.),nebunie (1 Cor. 1, 23). În final, înțelepții acestei lumi râd de noi pentru crucea lui Hristos și spun: Ce fel de înțelepciune aveți voi, care vă închinați unui Dumnezeu răstignit? Ce fel de înțelepciune avem? Cu siguranță nu cea pe care o aveți voi. Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu (1 Cor. 3, 19). Nu avem înțelepciunea voastră, căci voi numiți înțelepciunea noastră nebunie. Spuneți ce vreți dar în ceea ce ne privește pe noi, să ne suim în sicomor și să vedem pe Iisus. Motivul pentru care nu poți vedea pe Iisus este că ți-e rușine să te urci în sicomor.

Zaheu să nu lase sicomorul, iar cei smeriți să se urce pe cruce. Chiar și atât, tot este puțin. Nu trebuie să ne rușinăm de crucea lui Hristos, ci trebuie să ne-o așezăm pe frunți, unde este scaunul rușinii. Deasupra locului unde rușinea ne înroșește chipul este locul unde trebuie să întipărim pe cea (adică crucea – n.tr.) de care nu ar trebui niciodată să ne fie rușine. Cât despre tine, cred că râzi tocmai de sicomorul care mi-a permis să-L văd pe Iisus. Râzi de sicomor pentru că ești doar un om și pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor (1 Cor. 1, 25).

(Fericitul Augustin,Predica 174.3,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 19, 5) Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.

Domnul, care deja primise pe Zaheu în inima Sa, era acum gata să fie primit în casa sa. Hristos a spus: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Zaheu gândea că are un mare noroc să vadă pe Hristos. În timp ce își imagina că avea un mare noroc, chiar mai presus de cuvinte, să-L vadă trecând prin apropiere, deodată a fost aflat vrednic de a-L primi în casa sa. Harul este vărsat, iar credința începe să fie lucrătoare prin iubire. Hristos, care se afla deja în inima lui Zaheu, acum este primit și în casa sa. El îi spune lui Hristos: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. De parcă ar spune: motivul pentru care îmi țin jumătate din ea nu este că aș face-o pentru mine, ci pentru a avea de unde să dau oamenilor înapoi.

Iată! Asta înseamnă cu adevărat a primi pe Iisus, a-L primi în inima ta. Hristos se afla deja în inima lui Zaheu. Se afla în el și vorbea prin el. Aceasta spune Apostolul că înseamnă Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre (Efes. 3, 17).

(Fericitul Augustin,Predica 174.5,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 19, 5) Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.

Zaheu astfel se ruga în inima sa: Fericit este cel care se învrednicește ca acest Om drept să rămână în casa sa. Iar Domnul îi spune: Zahee, coboară-te degrabă. Zaheu, văzând că Hristos îi cunoaște gândurile, zice în mintea sa: precum cunoaște aceasta, cunoaște și ceea ce am săvârșit eu. De aceea, mai departe spune că: dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Coboară-te degrabă din pom, căci la tine am să rămân. Primul pom al lui Adam va fi uitat datorită acestui ultim pom al mai-marelui vameșilor și greșeala lui Adam va fi uitată pentru dreptul Zaheu.

(Sfântul Efrem Sirul, Comentariu la Diatesaronul lui Tațian 20, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 19, 6) Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se.

Zaheu trebuie lăudat pentru că averile nu l-au ținut departe de ușa împărătească. El trebuie lăudat pentru că bogățiile sale l-au adus la ușa împărăției. Din aceasta, înțelegem că averea nu este un obstacol, ci un ajutor pentru dobândirea slavei lui Hristos. Cât avem bogății, nu trebuie să le irosim pe nimicuri, ci trebuie să le dăm pentru mântuirea noastră. A avea bogății nu este greșit, greșit este a nu ști cum să le faci folositoare. Pentru cei nebuni, bogăția este o ispită a patimii, dar pentru cei înțelepți, este un ajutor al virtuții. Unii o primesc ca ajutor la mântuire, iar alții ca pe o piedică a pierzării.

(Maxim din Torino, Predicile 95 și 96, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 19, 9) Şi a zis către el Iisus: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.”

Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. Cu toții eram pierduți. Din momentul în care primul om a păcătuit, om în care se afla întreaga omenire, cu toții am fost pierduți. De aceea a venit un Om, Singurul fără de păcat, ca pe toți să-i mântuiască de păcat.

(Fericitul Augustin,Predica 175.1,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 19, 9) Şi a zis către el Iisus: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam

În final, numește fii ai lui Avraam pe cei pe care-i vede lucrând în ajutorarea și alinarea săracilor. Zaheu spune: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Iar Hristos îi răspunde: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Dacă Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate, atunci cel ce este milostiv, după porunca lui Dumnezeu, crede cu adevărat în Dumnezeu. Cel ce are adevărata credința are și frica de Dumnezeu. Mai mult decât atât, își manifestă frica de Dumnezeu milostivindu-se către săraci.

(Sfântul Ciprian, Lucrări și mile 8, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)