Totodată, vor fi expuse icoane pe sticlă şi alte obiecte tradiţionale realizate de către copiii Centrului de zi „Sfântul Dionisie Exiguul“ şi de către bătrânii din cadrul asociaţiei. „Prin suferinţă, am descoperit arta şi frumosul“, sunt cuvintele lui Ghennadii Tverdohleb, sprijinit în mod direct de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, în momentele cele mai grele ale vieţii sale. În urma unui accident feroviar, a pierdut trei din cele patru membre ale sale. Povestea vieţii lui Ghennadii este deja cunoscută de sute de tineri voluntari, care au poposit la Hârja, pentru a desfăşura activităţi de voluntariat social sau care au realizat stagii de practică. Ghennadii, tânărul care nu doreşte să mai trăiască în anonimat, a primit de la Dumnezeu un dar atât de mare pe care mulţi oameni integri din punct de vedere locomotor nu îl deţin. După mai mulţi ani de suferinţă, fără familie, fără casă, de mic crescut şi muncit la stâna de oi pentru a supravieţui, a trecut prin clipe cumplite, atunci când, un tren l-a lăsat fără trei din cele patru membre. Trecut prin grele intervenţii chirurgicale, la un pas să îşi piardă viaţa, Dumnezeu a mai avut un plan cu el şi a decis să îi ofere încă o şansă la viaţă, pentru a deveni un model viu pentru tinerii de astăzi. Situaţia lui a sensibilizat mai mulţi oameni care au încercat să îl ajute. Deşi locuia într-un centru pentru persoane fără adăpost din Republica Moldova, nu putea rămâne acolo, locuinţa fiind temporară, situaţia lui medico-socială necesitând o îngrijire specială. Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, sensibilizat de viaţa şi suferinţa lui, a hotărât să îi propună să fie insituţionalizat la unul dintre centrele socio-medicale din eparhie, la Asociaţia „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“ - Hârja, judeţul Bacău. Ajuns aici, la foarte scurt timp, având un cui în mână şi o bucată de lemn, a început să dea formă unor idei. Observându-i interesul şi îndemânarea, pr. Ilarion Mâţă, directorul instituţiei de la Hârja, i-a propus să încerce să creeze cu instrumente mai adecvate. După câteva luni de muncă, putem admira ceea ce Dumnezeu a salvat, pentru a scoate la lumină îngerii şi sfinţii din fiecare icoană sculptată. Este o minune să vezi cum poate un om, doar cu o singură mână (cea dreaptă, în condiţiile în care era stângaci), să realizeze asemenea lucrări de artă, cum rar întâlnim la marii artişti, ce nu prezintă nicio deficienţă fizică. (Liliana Pânzaru)