Nu este realist să așteptăm doar fericire de la viața de familie

Căsătorie

Nu este realist să așteptăm doar fericire de la viața de familie

    • mireasă cu buchetul în mână
      Nu este realist să așteptăm doar fericire de la viața de familie / Foto: Oana Nechifor

      Nu este realist să așteptăm doar fericire de la viața de familie / Foto: Oana Nechifor

Atunci când omul se căsătorește ca să fie fericit, este normal, dar mult mai normal este să te căsătorești ca să fii fericit și să-l faci și pe celălalt fericit. A iubi înseamnă a dărui. Problema este însă că foarte adesea oamenii nu vor să dăruiască, ci să primească, și când se dovedește brusc că a fi căsătorit înseamnă să te sacrifici zilnic pentru celălalt, să cedezi, să faci nu așa cum vrei tu, ci așa cum vrea el, este foarte greu, și nu oricine suportă asta.

Care sunt principalele cauze de divorț? Căsătorindu-se oamenii nu-și dau suficient de bine seama de ce fac asta și așteaptă de la căsnicie nu ceea ce ar trebui să aștepte. Ce așteapă omul de la căsnicie? Fericire! Și bine face, dar trebuie să înțeleagă că apar dificultăți foarte serioase și că pentru a le face față trebuie să se pregătească.

În al doilea rând, nu se cunosc bine unul pe celălalt. Eu cred că înainte de a se numi unul pe celălalt soț și soție ar trebui să se cunoască mai bine. Asta nu înseamnă că trebuie să trăiască împreună ca soț și soție ca să se cunoască mai bine, pentru asta nu e nevoie să intre în relații intime. Este suficient să comunice destul de mult timp în cele mai diverse situații și împrejurări, să se vadă unul pe celălalt, în măsura în care este posibil, așa cum sunt de fapt. Atunci, căsătorindu-te știi la ce te poți aștepta de la celălalt, care sunt părțile dificile ale caracterului său, dar totodată ești gata să le și accepți. În căsnicie, numeroase adevăruri devin mult mai evidente.

Una dintre legile duhovnicești cele mai importante în această viață este aceasta: „Mai fericit lucru este a da, decât a lua”. Nici un rău nu este mai mare decât egoismul. Toată viața noastră este împărțită între polul binelui și polul răului. Polul răului este egoismul extrem, când totul e pentru mine. Atunci când omul se căsătorește ca să fie fericit, este normal, dar mult mai normal este să te căsătorești ca să fii fericit și să-l faci și pe celălalt fericit. A iubi înseamnă a dărui. Problema este însă că foarte adesea oamenii nu vor să dăruiască, ci să primească, și când se dovedește brusc că a fi căsătorit înseamnă să te sacrifici zilnic pentru celălalt, să cedezi, să faci nu așa cum vrei tu, ci așa cum vrea el, este foarte greu, și nu oricine suportă asta.

(Dragostea adevărată, ediție alcătuită de Dimitry Semenik, Editura Sophia, p. 245-246)