comunicare

Copilul îmi povestește ce a spus la spovedanie – îl opresc sau nu?

Adesea copiii nu spun ce au zis la spovedanie, ci ce au auzit de la preot. Nu trebuie nici să-i oprim să spună acestea, dar nici nu trebuie să judecăm în vreun fel cuvintele preotului, căci aceasta îi va dăuna copilului.

Cum le comunicăm copiilor dragostea noastră?

Tot ce încercăm să împlinim, ca părinţi, cu privire la copiii noştri depinde foarte mult de felul mai mult sau mai puţin iubitor în care ne comportăm faţă de ei. Dacă nu se vor simţi iubiţi de noi, copiii vor accepta mai greu ghidările noastre părinteşti. Dar dacă se vor simţi acceptaţi şi preţuiţi, vor creşte şansele să înveţe de la noi ceea ce vrem să le comunicăm ca experienţă de viaţă.

Nouă sfaturi pentru o căsnicie armonioasă

Dacă amândoi soţii se vor strădui să devină creştini mai buni, vor fi înlăturate toate neînţelegerile, iar înţelegerea şi dragostea reciprocă dintre ei vor creşte.

Cum să biruiești teama și sentimentul singurătății?

Întrebarea referitoare la izolare, la a fi singur în mijlocul mulţimii, neînţeles, fără prieteni, fără un umăr pe care să-ţi pui capul se poate transforma în: cum o să-mi asum singurătatea? Ce voi face în singurătate?

În căutarea cuvintelor tămăduitoare

Văd oameni care își mișcă buzele de parcă ar vorbi, văd oameni care dau din cap de parcă ar înțelege, văd cum istoria pornește într-o direcție poncișă, iar noi tot nu vrem să oprim șerpuirea aiuritoare a înțelesurilor rătăcite prin clișee și să recuperăm moștenirea noastră încă de după Turnul Babel: cuvintele. 

Posibile obstacole ce pot apărea în comunicarea dintre părinți și adolescenți

„Tinerii, la fel ca noi ceilalţi, îşi strigă nevoile în multe feluri, de multe ori confuz. Unii îi judecă exagerat pe toţi şi toate din jurul lor, alţii se aruncă într-un cerc de activităţi de voluntariat sau se îndepărtează de lume, petrecându-şi fiecare clipă în faţa televizorului, unii întorc spatele prietenilor şi familiilor, ca şi cum i-ar ţine undeva, afară, alţii se înconjoară cu ziduri, într-o continuă stare de acuze, de glume şi de ironii. Alţii sunt cuceriţi de un fel religios tineresc, ce pare nefiresc părinţilor lor. Deoarece tinerii ne vorbesc într-un mod mediat, strigătele lor sunt deseori luate drept altceva. Însă toţi pot să-şi exprime nevoi omeneşti adânci, deşi de multe ori o fac cu greu în mod articulat.”

Un motiv de supărare des întâlnit între soți

Bărbaţii sunt mult mai puţin comunicativi decât femeile, nu sunt atât de înclinaţi spre discuţii. Soţia nu înţelege de ce soţul după muncă tinde spre singurătate, ea are altă psihologie. Pentru orice femeie normală, comunicarea este un atribut indispensabil al vieţii ei. 

Dorința de libertate a adolescentului nu înseamnă să fie lăsat să facă orice

Problemele se ivesc atunci când părinţii sunt atât de severi, încât copiii încep să aibă resentimente faţă de ei. Chiar şi atunci când suntem nevoiţi să spunem „nu” cererii unui adolescent, trebuie să-l ascultăm cu atenţie şi să-i arătăm că am fi gata să lăsăm de la noi dacă nu ar exista un obstacol real. Altminteri, copiii vor înceta să ne mai spună dorinţele şi gândurile lor adevărate.

Fiecare ceartă are ca scop final înţelegerea mai profundă a celuilalt

 „Iertarea”, „Harul”, „Iubirea de adevăr” şi „Dragostea” sunt alte arme pe care trebuie să le cunoaşteţi foarte bine înainte să spuneţi „foc”. Cât priveşte „ţinta”, mai bine să vă amintiţi că scopul vostru nu este să vă scoateţi ochii unul altuia, ci să îmbunătăţiţi căsnicia voastră încercând o înţelegere reciprocă mai profundă.

Adolescenții au nevoie de dialog viu și de disponibilitate din partea părinților

Adolescenţii au nevoie de dragoste necondiţionată, de un spaţiu fizic şi emoţional, de prieteni, de tradiţie, de limite (aşa încât să devină responsabili şi să înveţe să trăiască în comunitate şi în societate), precum şi de disponibilitatea celor adulţi. Adică, o recunoaştere înăuntrul nostru, vie şi nu pur şi simplu intelectuală, a personalităţii lor şi a spaţiului vital pe care ei îl cuceresc încet, încet.

Pagini