Timpul petrecut în familie – un dar neprețuit

Căsătorie

Timpul petrecut în familie – un dar neprețuit

    • familie în natură
      Timpul petrecut în familie – un dar neprețuit / Foto: Pr. Benedict Both

      Timpul petrecut în familie – un dar neprețuit / Foto: Pr. Benedict Both

Timpul petrecut împreună reprezintă un dar de nepreţuit, care are beneficii reciproce considerabile. De la creşterea gradului de autocunoaştere şi intercunoaştere, creşterea încrederii reciproce, precum şi a încrederii în sine, îmbunătăţirea comunicării şi accentuarea sentimentului de bunăstare personală, toate acestea pot fi rezultatul timpului petrecut împreună în mod constant, zilnic, care se adună, picătură cu picătură. 

Fie că este vorba de cuvintele de încurajare – prin care transmitem încrederea şi valorizarea noastră, de timpul acordat – reprezentând activităţi semnificative desfăşurate în comun sau pur şi simplu discuţii, de primirea de cadouri – prin care exprimăm atenţia noastră, de serviciile pe care alegem să le facem în favoarea celuilalt, ajutorul concret pe care i-l oferim sau de mângâierile fizice, acestea oferă soţului/soţiei mesajul că este iubit/-ă, important/-ă şi, prin aceasta, este în siguranţă sub aspect afectiv. Fiecare dintre noi avem un limbaj principal pentru a primi şi exprima iubirea, celelalte modalităţi având un caracter secundar, iar pentru armonizarea relaţiilor, pentru refacerea legăturii afective, uneori şubrezite, este foarte important să descoperim limbajul principal al partenerului/partenerei şi să îl utilizăm cât mai des în interacţiunile noastre.

O modalitate de a întrerupe cercul vicios al urgenţelor

Cu toate acestea, indiferent de  limbajul propriu principal al afecţiunii, timpul petrecut împreună reprezintă un dar de nepreţuit, care are beneficii reciproce considerabile. De la creşterea gradului de autocunoaştere şi intercunoaştere, creşterea încrederii reciproce, precum şi a încrederii în sine, îmbunătăţirea comunicării şi accentuarea sentimentului de bunăstare personală, toate acestea pot fi rezultatul timpului petrecut împreună în mod constant, zilnic, care se adună, picătură cu picătură. Iar uneori chiar aceasta este esenţa, de a adăuga puţin câte puţin, de a face încet, dar sigur loc în programul nostru, indiferent de cât de aglomerat ar fi acesta, cât de solicitante sunt atribuţiile zilnice, cât de lipsiţi de energie ajungem uneori să fim. Timpul pe care îl alocăm celuilalt poate fi o bună modalitate de a întrerupe acest cerc vicios al urgenţelor, necesităţilor, termenelor limită, într-un cuvânt ieşirea de sub dominarea lui „trebuie”.

Dacă în relaţiile de cuplu aceste aspecte se reglează cu mai multă uşurinţă, în momentul în care familia se lărgeşte prin apariţia unuia sau mai multor copii, aspectele de relaţionare se diversifică şi, într-o anumită măsură, se complică. Şi aceasta, întrucât nevoile de bază ale partenerilor – cele de afecţiune, primirea atenţiei, comunicare – nu dispar, în plus apar nevoi noi, cele ale copiilor, cu atât mai stringente cu cât pun bazele formării personalităţilor acestora. Şi în acest context, nevoia fiecăruia de a dezvolta relaţii semnificative cu ceilalţi membri ai familiei rămâne importantă, în pofida complexităţii palierelor relaţionale nou-formate. În absenţa unui timp de calitate petrecut în relaţii de tip „unu la unu“, atât între părinţi şi copii, cât şi între părinţi, pot apărea atitudini şi comportamente cu caracter de semnal de alarmă.

Astfel, în cazul soţului, se poate manifesta sentimentul de gelozie, senzaţia că este neglijat, că relaţia de cuplu a trecut pe un loc secundar, fapt care poate conduce la tendinţa de izolare, închidere în sine, retragere, atitudine taciturnă sau ironică în comunicare, orientarea spre activităţi colaterale – privitul la televizor, navigarea pe internet, lectura ziarelor. De asemenea, în cazul copiilor, pot apărea manifestări oscilând de la închiderea în sine, până la stări de agitaţie, comportamente cu caracter deranjat, al căror rol este de fapt cel de a atrage atenţia asupra lor. Iar în mod aproape neaşteptat, remediul tuturor acestor manifestări care pot duce la situaţii de criză îl reprezintă cinci minute de timp petrecut exclusiv împreună, care duc la reasigurarea celor din familie cu privire la importanţa pe care o au pentru noi.

Găseşte timp pentru lucrurile cu adevărat importante

Desigur, aţi putea aduce numeroase contraargumente la cele enunţate anterior, de la faptul că acum oamenii sunt mult mai ocupaţi, profesiile mult mai solicitante, stresul cotidian a atins cote maxime, până la aceea că trei ore petrecute împreună, în weekend, pot compensa absenţa zilnică. Aceste soluţii şi argumente adaptate vremurilor noastre nu par însă să funcţioneze, prăpastia în comunicare şi însingurarea pe care le trăiesc cei din familie fiind tot mai mari.

Iată câteva soluţii care, puse în practică în mod constant, pot conduce la îmbunătăţirea relaţiilor intrafamiliale:

– Găsiţi-vă cinci minute pe zi pe care să le petreceţi, în mod separat, cu fiecare dintre membrii familiei voastre, fără a fi distraşi de activităţi colaterale – răspunsul la telefon, urmăritul ştirilor la televizor. Dacă în anumite zile acesta pare a fi un lucru imposibil, cereţi ajutorul lui Dumnezeu, evitând astfel să intraţi în criză de timp, panică şi să cădeţi pradă sentimentelor de revoltă sau de vinovăţie;

– Profitaţi la maximum de timpul pe care oricum îl petreceţi împreună, transformându-l în timp de calitate;

– Implică pe cineva din familie, alături de tine, în activităţile pe care le ai de făcut, fie că este vorba de pregătirea mesei sau de cumpărăturile săptămânale, asigurându-te că acorzi importanţă timpului petrecut împreună şi nu doar finalizării activităţii.

O abordare creativă a programului zilnic te va ajuta să găseşti timp pentru lucrurile cu adevărat importante şi să ieşi din senzaţia copleşitoare de rutină.