Necazul părinţilor contemporani este criza de timp, şi în această situaţie ei au la dispoziţie foarte puţine ore pentru copiii lor. În special, taţii. Acest lucru este explicabil, trăim vremuri grele, trebuie să câştigăm bani.

Totuşi, găsiţi timp să vă jucaţi, să vă ocupaţi de copiii voştri. Pentru aceas­ta ei vă vor fi recunoscători, în special pentru fap­tul că veţi deveni mai apropiaţi unii faţă de alţii.

Un tată spunea: „Pe vremuri consideram un lux de neiertat să merg cu copiii la grădina zo­ologică, în parc sau la circ. Nu mă consideram un om atât de liber, ca să cheltui timpul pe ast­fel de fleacuri; mai bine mă rog, citesc Evanghe­lia. Dar Dumnezeu mi-a schimbat total impre­siile despre viaţa duhovnicească. Am înţeles că duhovnicia mea părintească constă în a le oferi copiilor tot timpul meu liber. Nici o „duhovnicie” nu justifică importanţa educaţiei propriilor copii. În prezent, noi mergem la grădina zoologi­că, ne jucăm şi ne plimbăm adesea în pădure.”

(Pr. Pavel Gumerov, Familia – mica biserică, Editura Sophia, București, 2017, p. 116-117)