Hristos îți este soț, prieten, partea moștenirii, [El îți este] Domn și Dumnezeu. Ai în El un soț, pe Care să-l iubești: „Împodobit ești cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor”.

El este frate adevărat pe Care să-l ai, pentru că prin adopție tu ești fiica Lui, al Cărui Fiu El este după fire. El este prietenul de care nu trebuie să te îndoiești, căci El însuși spune: „Tu ești singura mea iubită”.

Ai în El moștenirea pe care să o cauți, fiindcă El este chiar partea moștenirii tale.

Ai în El răsplata pe care ai putea-o dobândi, pentru că sângele Lui este răscumpărarea ta.

Ai în El pe Dumnezeu Care să te cârmuiască, pe Domnul pe Care să-l cinstești și de Care să te temi.

Fecioria cere pentru sine de la Hristos un privilegiu deosebit: fecioara Îl poate avea ca mire pe El, Cel înaintea Căruia tremură îngerii, Căruia îi slujesc puterile, de Care virtuțile ascultă, în fața Căruia cele cerești și cele pământești își pleacă genunchiul. Către camera de nuntă a Acestuia să se grăbească [fecioria] împodobită cu toate virtuțile, și să-I păstreze patul de nuntă din inima sa, un pat de nuntă neprihănit. 

(Sfântul Leandru, Arhiepiscopul Sevillei, Despre rânduiala fecioarelor și disprețuirea celor lumești, traducere de Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2016, colecția Patristica, ser. Traduceri, nr. 13)