Mă întrebi despre convorbire, despre Dumnezeu, despre Omniprezenţa şi îndreptările Lui şi altele, zicând că simţi în acelaşi timp mângâiere şi vrei să ştii dacă e permisă o astfel de simţire? Toate câte ne duc la iubirea lui Dumnezeu şi la smerenie sunt permise, însă trebuie să ne ştim măsura şi să nu ne avântăm prea mult în înălţimi, mai ales aşa împătimiţi cum suntem. Cred că îţi aminteşti când un frate spunea stareţului că întotdeauna vede pe Dumnezeu, iar stareţul îi răspundea: „Fericit cel ce-şi vede păcatele". Şi atunci când la Pimen cel Mare a venit un frate şi l-a întrebat despre lucruri sau materii înalte şi dumnezeieşti, acesta tăcea şi nu-i răspundea nimic, iar dacă s-a înţelepţit fratele şi a început a-l întreba despre neputinţe şi patimi, atunci s-a deschis gura lui şi s-a revărsat harul lui Dumnezeu. De fapt este cu neputinţă să refuzăm cu totul aceste discuţii, dar nici să ne îndulcim cu mângâierile. Că doar şi citim şi cântăm, dar tot despre Domnul învăţăm, despre Pronia şi poruncile Lui. În tot lucrul e nevoie de smerenie!

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 44)