Ci iubiţi pre vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi împrumut, nimic nădăjduind, şi va fi plata voastră multă, şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; că El este bun spre cei nemulţămitori şi spre cei răi.

Acest îndemn se aude în Biserică adesea și de fiecare dată am am impresia că sunt în pielea celor din vremea Mântuitorului, care primiseră cuvântul acesta: Şi au zis lor Iisus: Amin, amin grăiesc vouă. De nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea vieaţă înru voi. Deci se priceau întru sine iudeii, zicând: Cum poate acesta să-Și dea nouă Trupul să-L mâncăm?

Eu unul asta trăiesc. Și cred că mulți alții. Probabil că acest text este „carnea” despre care cuvântă nouă Sfântul Apostol Pavel. Iubirea vrăjmașilor, dupre mărturia nemincinoasă a Marelui Siluan, este criteriul sălășluirii prea doritului Duh Sfânt în ale noastre inimi. Sau cum zicea un pustnic athonit: Duhul Sfânt este ultima mea mare dragoste. Iar dacă măcar am tânji dupre ceastă dragoste, atunci am înțelege care este pricina tuturor durerilor noastre sufletești și care este pricina tuturor neînțelegerilor legate de sensul vieții noastre. Dacă am căuta să înțelegem că altă Cale nu este, decât cea care prin durere trece, atunci ne-am slobozi de multe alte „dureri” pre care singuri ni le provocăm. Pentru că refuzăm să înțelegem, pentru că refuzăm să cuprindem în întregime al Evangheliei cuvânt.

Hristos ne spune: Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi şi Eu voiu odihni pre voi. Osteniți de ce? Osteniți de încrederea în puterile noastre, în forțele noastre, în cunoașterea noastră proprie… osteniți de faptul că nu putem nici cuprinde, nici primi al Său grai. Durerile sufletești sunt cu neputință de ocolit. Întrebat fiind de un monah ce să facă pentru a ieși dintr-o stare duhovnicească proastă, părintele Rafail Noica a răspuns: este cu neputință aceasta. Dar de acolo, să strigăm către El, să venim către El, iar El ne va da în schimb odihna Sa. Șansa de a fi întru Dumnezeu. Și apoi, vom auzi și noi dulcele Său glas: iată Eu cu voi sunt întru toate zilele, până la sfârşitul veacului!

Iar pentru toți cei care s-au arătat indignați de afirmația mea cum că „occidentalii au făcut tot ce le-a stat în putinţă să se asigure că n-au nevoie de Dumnezeu în viaţa lor. Un singur lucru însă le scapă. Sunt neputincioşi în faţa bolii şi în faţa morţii. Pe acestea nu le pot stăpâni, nu le pot domina” vreau doar să precizez că aceasta nu este concluzia mea de dac barbar privind (înnegurat și cu ciudă, de pe vârful muntelui unde e ascuns) la civilizația romană din vale, pusă pe edificat Dacia Felix, ci doar am consemnat concluzia unui dac „infiltrat”, care trăiește chiar într-una din capitalele „civilizatorilor” și înțelege și el acum proverbul cu „de unde se împute peștele din Europa”.

Iar că durerile, prigonirile, lepădările, batjocoririle, scuipările, părăsirile, izgonirile, plângerile, ocările, clevetirile, sunt cu neputință de ocolit, ne-o spune însăși viața Mântuitorului și cuvântul Său. Am ales aici să prezint doar textele din Evanghelia dupre Matei.

                                  ***

Şi auzind Irod împăratul s-a turburat şi tot Ierusalimul cu dânsul.

…sculându-te, ia Pruncul şi pre muma Lui, şi fugi în Eghipet, şi fii acolo până voiu zice ție, că va Irod să caute Pruncul să-L piarză pre el.

Atunci Irod văzând că s-a batjocorit de Maghi, s-a mâniat foarte; și trimiţând a omorât pre toţi pruncii, cari erau în Vitleem şi întru toate hotarele lui, de doi ani şi mai mici, dupre vremea care cercase de la Maghi.

Şi postind patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, dupre aceea au flămânzit. Şi venind la Dânsul ispititoriul a zis…

 Iar auzind Iisus că Ioan a fost prins, S-au dus în Galileea.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoșeză de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei izgoniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi veţi fi când vor ocărî pre voi şi vor goni pre voi şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceriuri; că aşa au gonit pre prorocii cei mai nainte de voi.

Voi sunteţi sarea pământului; iar dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? Întru nimic nu mai este de treabă, fără numai a se arunca afară şi a se călca de oameni.

Iar Eu zic vouă: să nu stați împrotrivă celui rău; ci, de te va lovi cineva preste fața obrazului cea dreaptă, întoarce-i lui şi pre cealaltă.

Iar Eu zic vouă: Iubiţi pre vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pre cei ce vă blestemă, bine faceţi celor ce urăsc pre voi, şi vă rugaţi pentru cei ce gonesc pre voi.

Că de iubiţi pre cei ce iubesc pre voi, ce plată veţi avea? Au nu şi vameşii aceeaș fac?

Şi de veți îmbrăţişa cu dragoste numai pre prietenii voştri, ce mai mult faceţi? Au nu şi vameșii fac așa?

…nu puteţi lui Dumnezeu a sluji şi lui mamona.

Deci, toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi și voi lor asemenea, că aceasta este Legea şi prorocii.

Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea, ceea ce duce în pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră printr-însa.

Deci, tot pomul care nu face roadă bună, se taie şi în foc se aruncă.

Și tot acela ce aude cuvintele Mele acestea, şi nu le face pre ele, asemăna-se-va bărbatului nebun, carele şi-a zidit casa sa pre nisip.

Şi grăiesc vouă, că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi se vor odihni cu Avraam și cu Isaac şi cu Iacov, întru împărăţia cerurilor.

Iar fiii împărăţiei vor fi goniţi întru întunericul cel mai din afară; acolo va fi plâns şi scrâşnirea dinţilor.

Și au grăit Iisus lui: vulpile au vizuini şi paserile ceriului cuiburi, iar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.

Și le-au grăit lor: ce sunteți înfricoșați, puţin credincioşilor? Atunci sculându-Se, au certat vânturile şi marea, şi s-a făcut linişte mare.

Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor Lui: Pentru ce cu vameşii şi cu păcătoşii mănâncă și bea Dascălul vostru?

Și viind Iisus în casa boieriului, și văzând fluerătorii și mulțimea gâlcevind, au zis lor: Fugiți, că n-a murit fecioara, ci doarme. Și își râdeau de Dânsul.

Iar fariseii grăiau: cu domnul dracilor scoate pre draci.

Iată, Eu trimit pre voi ca oile în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii.

Și vă feriţi de oameni, că vor da pre voi în soboare şi întru adunările lor vor bate pre voi.

Încă și înaintea domnilor și a împăraților veţi fi duşi pentru Mine, întru mărturie lor şi limbilor.

Și va da frate pre frate spre moarte şi tată pre fecior, şi se vor scula feciorii asupra părinţilor şi vor omorî pre dânșii. Și veți fi urâți de toți pentru Numele Meu.

Dacă pre stăpânul casei l-au numit Veelzevul, cu cât mai vârtos pre casnicii lui?

Și să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; ci să vă temeţi mai vârtos de acela ce poate să piarză şi trupul şi sufletul în gheena.

Pentru aceea nu vă temeţi, că voi sunteţi cu mult mai buni decât paserile.

Deci, tot acela ce va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voiu mărturisi şi Eu pre dânsul înaintea Tatălui Meu, Carele este în ceriuri.

Să nu socotiţi că am venit să pun pace pre pământ; n-am venit să pun pace, ci sabie.

Că am venit să despărțesc pre om de tatăl său și pre fiică de muma sa, și pre noră de soacra sa.

Şi vrăjmașii omului, (vor fi) casnicii lui.

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, împărăţia ceriurilor se silește, şi silitorii răpesc pre ea.

Că a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: drac are.

A venit Fiul Omului, mâncând şi bând, şi zic: Iată om mâncător şi băutor de vin, prieten vameşilor şi păcătoşilor.

Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi şi Eu voiu odihni pre voi.

Iar fariseii ieșind afară, sfat au făcut asupra lui, ca să-L piarză pre El.

Şi se sminteau întru Dânsul. Iar Iisus au zis lor: Nu este proroc necinstit, fără numai în patria sa şi în casa sa.

Şi trimițând, a tăiat pre Ioan în temniţă.

Iar El răspunzând, au zis: tot sadul, pre care nu l-au sădit Tatăl Meu cel ceresc, se va desrădăcina.

De atunci au început Iisus a spune ucenicilor Săi că se cuvine Lui a merge în Ierusalim, şi multe a pătimi de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari, şi a fi omorât, şi a treia zi a învia.

Iar grăiesc vouă, că Ilie a şi venit, și nu l-au cunoscut pre dânsul, ci au făcut lui câte au voit; aşa şi Fiul Omului va să pătimească de la dânșii.

Și întorcându-se ei în Galileea, le-au zis lor Iisus: va să se dea Fiul Omului  în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî pre El, și a treia zi va învia. Şi s-au întristat ei foarte!

Atunci s-au adus la Dânsul pruncii, ca să pue mâinile preste ei şi să Se roage; iar ucenicii i-au certat pre ei.

Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiul Omului se va da arhiereilor şi cărturarilor, şi-L vor judeca pre El spre moarte. Și-L vor da pre el neamurilor ca să-L batjocorească, și să-L bată, și să-L răstignească, și a treia zi va învia.

Şi care dintre voi va vrea să fie întâiu, să fie vouă slugă; precum şi Fiul Omului n-au venit să-I slujească Lui, ci să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Însă lucrătorii văzând pe fiul, au zis întru sine: Cesta este moştenitorul; veniţi să omorâm pre el şi să stăpânim moştenirea lui. Şi prinzându-l pre el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

Atunci mergând fariseii, sfat au făcut ca să-L prinză pre El în cuvânt.

Iar cel ce este mai mare între voi, să fie vouă slugă.

Pentru ceasta, iată, Eu trimit la voi proroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre dânșii veţi ucide şi veţi răstigni; și dintre dânșii veţi bate în soboarele voastre şi-i veţi goni din cetate în cetate.

Că se va scula neam preste neam, şi împărăţie preste împărăţie, şi vor fi foamete şi ciumă şi cutremure pre alocurea.

Atunci vor da pre voi în necazuri, şi vor omorî pre voi şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.

Și atunci se vor sminti mulţi şi se vor vinde unul pre altul; şi se vor urî unul pre altul.

Și pentru înmulţirea fărădelegii, va răci dragostea multora.

Că va fi atunci necaz mare, care n-a fost din începutul lumei până acum, nici va fi.

Ştiţi că dupre două zile Paştile vor fi şi Fiul Omului se va da să se răstignească.

Şi sfat au făcut să prinză pre Iisus, cu vicleşug, şi să-L omoare.

Atunci unul din cei doisprezece, care se numea Iuda Iscarioteanul, mergând la arhierei, a zis lor: Ce-mi veți da mie şi eu voiu da pre El vouă?

Şi încă ei grăind, iată Iuda, unul din cei doisprezece a venit, şi împreună cu el norod mult, cu săbii şi cu ciomege, trimiși de arhierei şi de bătrânii norodului.

Iar arhiereii și bătrânii şi tot sfatul căutau mărturie mincinoasă asupra lui Iisus, ca să omoare pre El.

Atunci au scuipat în obrazul Lui și cu pumnii L-au bătut, iar alții Îi dau palme.

Iar dacă s-a făcut ziuă, sfat au făcut toţi arhiereii şi bătrânii norodului asupra lui Iisus, ca să omoare pre El.

Şi, legând pre Dânsul L-au dus şi L-au dat domnului Pilat din Pont.

Iar dregătorul a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai vârtos strigau, zicând: Să se răstignească!

Atunci le-a slobozit lor pre Varava, iar pre Iisus bătându-L, L-a dat să se răstignească.

Şi împletind cunună de spini, au pus în capul Lui, şi trestie în dreapta Lui; şi, îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, împăratul iudeilor!

Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi băteau pre El preste cap.

I-au dat Lui să bea oțet amestecat cu fiere.

Așijderea încă şi arhiereii batjocorindu-L, împreună cu cărturarii şi cu bătrânii și cu fariseii.

Așijderea şi tâlharii, cei ce erau împreună cu El răstigniţi, ocărau pre El.

De știți acestea, fericiți sunteți de le veți și face. De veţi avea credinţă cât grăunțul de muştar, veţi zice muntelui cestuia mută-te de aci acolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Cela ce are urechi de auzit, să auză!