Rugăciunea nu înseamnă numai a sta la rugăciune, repetă iarăşi Sfântul Teofan. A ţine mintea şi inima îndreptate către Dumnezeu înseamnă deja rugăciune, în orice poziţie s-ar afla omul. Pravila de rugăciune are rostul ei, iar această stare de rugăciune - rostul ei. Calea către ea este deprinderea de a-L pomeni tot timpul pe Dumnezeu şi ultimul ceas cu judecata din urma lui. Iată, orânduiţi-vă aşa şi totul va merge bine. Acest lucru să aibă loc înlăuntru - fiecare pas să-l închinaţi lui Dumnezeu... Iar paşii trebuie să-i îndreptaţi după porunci. Iar poruncile să le cunoaşteţi. Cam atât. Fiecare fapt îl puteţi subordona unei porunci şi în interior îi puteţi închina lui Dumnezeu lucrarea voastră cea întru EL. Şi aşa îi veţi închina toată viaţa lui Dumnezeu.

 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 25)