De greşeşti ceva, nu minţi din ruşine, ci fă metanie zicând: iartă-mă. Şi greşeala trece. De-ţi spune cineva un cuvânt aspru, să nu-ţi înalţi inima, căci mânia lui Dumnezeu nu întârzie.

De eşti mustrat de cineva pentru vreun lucru, nu te aprinde, ci pune metanie, zicând: iartă-mă, că nu voi mai face, fie că ştii că ai făcut acel lucru, fie că nu ştii. Căci toate acestea sunt propăşire pentru cel tânăr.

(Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, cuv. 3, cap. 2, în Filocalia, vol. XII, p. 46)