Să ne întoarcem limba către vorba bună și să ne îngrijim în fiecare zi de viața noastră, și să nu ne mai îngăduim a judeca viața altora ca și cum am ști cu exactitate tainele lor, ci să ne judecăm păcatele noastre. Fiindcă așa vom putea scăpa și de focul gheenei. Căci după cum cei care iscodesc relele altora nu și le judecă pe ale lor, așa și cei care se tem să tragă cu ochiul la viețuirea altora vor avea multă grijă de greșelile lor. Iar cei care vor cugeta mereu la răutățile lor și le vor osândi în fiecare zi, neîndreptățindu-se pe ei înșiși, Îl vor avea blând în ziua Judecății pe Judecător. Și acest lucru l-a spus lămurit Pavel: „Dacă ne-am judeca pe noi înșine, nu am mai fi judecați de Domnul” (I Corinteni 11, 31).

Așadar, ca să scăpăm de Judecata aceea, să lăsăm toate ale celorlalți și să ne îngrijim de viața noastră; să pedepsim gândurile ce ne conving să păcătuim, să ne străpungem conștiința și să ne cerem socoteală pentru cele înfăptuite de noi. Căci astfel vom putea și să facem ușoară povara păcatelor noastre, și să ne bucurăm de multă iertare, și să petrecem viața aceasta cu bucurie, și să avem parte de bunătățile ce au să fie, cu harul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care și cu Care Tatălui și Duhului Sfânt Se cuvine slavă în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale. Omilii la căsătorie, traducere din limba greacă veche de Părintele Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p. 84)