Fiecare dintre noi trebuie să-şi rânduiască astfel viaţa, încât să lucreze în fiecare zi în limitele puterilor lui, fără necazuri şi tulburare. Când vă apucaţi de o treabă, să n-aveţi în mintea voastră altele zece. Dedicaţi-vă acesteia, până când o încheiaţi. Şi când o sfârşiţi, gândiţi-vă ce trebuie să faceţi în continuare. Aţi gândit-o bine? începeţi să lucraţi în linişte, concentrându-vă din nou atenţia la lucrarea concretă, până la încheierea ei.

Dimineaţa v-aţi sculat din pat şi aţi stat în picioare la rugăciune? Mintea voastră să fie aţintită la aceasta. N-o lăsaţi să rătăcească pe ici şi pe colo. După rugăciune, urmează micul dejun. Pregătiţi-l, şi după ce l-aţi luat, porniţi lucrarea voastră. Aşa să lucraţi întotdeauna! Necazul este provocat nu de preocupările multe, ci de modul în care înfruntăm şi plănuim treburile, facem o treabă, şi în capul nostru dau buzna altele nenumărate. Prin urmare, pe toate acelea să le alungăm şi doar cu una să ne ocupăm atât mâinile, cât şi mintea noastră.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Editura Egumenița, Galați, pp. 154-155)