În ce constă greutatea în necăsătorie a "convieţuirii libere" a unei perechi de persoane ce se iubesc? Acest fel de necăsătorie nu numai că nu este mai grea decât căsătoria, ci este cu mult mai uşoară. Are aproape toate avantajele căsătoriei (dragoste, afecţiune, dăruire, plăcere trupească, îngrijire, etc.) afară numai de dezavantajele ei, adică de obligaţiile şi de încătuşările ei. Şi cu toate acestea Domnul tună spunând despre necăsătorie că este „munte”, este foarte anevoioasă, este pentru foarte puţini. De ce asta? Foarte simplu. Deoarece Domnul consideră de neînţeles o astfel de necăsătorie.

Domnul identifică necăsătoria cu fecioria. Pentru Domnul necăsătoria înseamnă „singurătate” pe viaţă, feciorie pe viaţă, curăţie pe viaţă. Şi lucrul acesta îl proclamă, de altfel, pe şleau şi clar: Nu toţi pricep cuvântul acesta (al necăsătoriei), ci aceia cărora le este dat... . Sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi pentru împărăţia lui Dumnezeu. Cine poate înţelege să înţeleagă. Alegerea necăsătoriei, spune Domnul, înseamnă, nici mult nici puţin, hotărârea de a trăi „ca famen”. Aşadar, „Cine poate înţelege”, adică cine poate „să se facă famen pe sine însuşi” (se înţelege că nu cu fapta, ci cu hotărârea) „să înţeleagă”; să urmeze calea necăsătoriei. Necăsătoria şi „trăirea ca famen” (repetăm: morală, nu fizică) sunt două lucruri identice pentru Domnul. De aceea subliniază că ea (necăsătoria) este anevoioasă şi chiar foarte anevoioasă şi se cuvine unui mic număr de oameni.

(Fericitul Arhimandrit Epifanie, Familiei ortodoxe- cu smerită dragoste, Schitul Lacu- Sfântul Munte Athos 2001, p.41)