Iubiţi pe vrăjmaşii voştri…, faceţi bine celor ce vă urăsc (Matei 5, 44). Dacă ne luptăm din toată puterea să împlinim porunca aceasta, atunci vom putea să nădăjduim că în inima noastră va străluci lumina dumnezeiască, care ne va lumina calea spre Ierusalimul Ceresc.

Să voim a ne asemăna cu fiii cei iubiţi ai lui Dumnezeu. Să urmăm blândeţea lui David, despre care Preabunul Dumnezeu a spus că a găsit om care-i este plăcut şi care ţine toate poruncile Sale.

Aşa se exprimă faţă de David, cel neţinător de minte al răului şi bun cu vrăjmaşii lui. De aceea şi noi, în niciun chip nu trebuie să ne răzbunăm pe fratele nostru, dacă vrem, cum zice Sfântul Antioh, să nu întâlnim piedici în ceasul rugăciunii.

Legea porunceşte să ne îngrijim de dobitoacele vrăjmaşului. Despre Iov, Însuşi Dumnezeu a dat mărturie că este om lipsit de răutate. Iosif nu s-a răzbunat pe fraţii săi, care au plănuit să-l omoare. Abel s-a dus la fratele său Cain cu simplitate şi fără bănuieli.

După cum mărturiseşte cuvântul lui Dumnezeu, toţi Sfinţii au trăit lipsiţi de răutate. Ieremia, convorbind cu Domnul, spune despre israeliţi: Plăti-voi oare binele cu răul? [...] Adu-Ţi aminte că Ţi-am stat înainte ca să grăiesc spre binele lor (Ieremia 18, 20). Dumnezeu ne-a dat poruncă să avem vrăjmăşie numai împotriva şarpelui, care l-a amăgit de la început pe om şi l-a izgonit din Rai, adică împotriva diavolului celui ucigător de oameni. Domnul a mai dat, de asemenea, poruncă să avem vrăjmăşie împotriva madianiţilor, adică a duhurilor necurate ale desfrânării şi mândrei cugetări, care sădesc în inimă cugete necurate.

Măsura virtuţii şi înţelepciunii este să lucrăm mereu cu discernământ şi neţinere de minte a răului, fără viclenie şi gânduri ascunse.

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere din limba greacă Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 346-367)