Părinţi, fraţi şi surori întru Hristos Domnul, îndrăznim să vă propunem „să dăm mână cu mână, cei cu inima creştină”, într-o lucrare duhovnicească.

Această iniţiativă (vezi site-ul www.candelar.ro) s-a născut ca urmare a mulţimii de telefoane, e-mail-uri şi scrisori primite de la oameni din întreaga lume care doresc să organizeze şi ei, care vor să intre şi ei într-o Candelă a rugăciunii neîncetate. Se pare că articolul publicat în nr. 70 din Familia Ortodoxă a avut darul de a ieşi în întâmpinarea năzuinţei din inimile românilor care vor să schimbe ceva, care s-au săturat de toate lamentările, analizele politice şi certurile sterile privind prezentul şi viitorul României, sau al lumii în care trăim. 

Este vorba de oameni care ştiu că, dacă nu facem ceva concret în plan bisericesc (adică la nivel de Trup al lui Hristos, căci la nivel de mădular al Trupului ştim că sunt mulţi cei care luptă) şi aşteptăm de la alţii soluţii politice şi sociale la problemele noastre sufleteşti, e vai de noi. 

Această iniţiativă a început deja să-şi arate roadele în multe locuri din România şi străinătate, cu binecuvântarea duhovnicilor noştri şi a câtorva ierarhi. Candelele care s-au aprins până în prezent au făcut să se transmită deja în locuri din cele mai îndepărtate din lume vestea apariţiei acestei lucrări. 

Greutăţile nu s-au lăsat aşteptate. De la problemele de organizare până la cele de înţelegere, s-a dovedit că pot apărea diverse obstacole şi ispite. În acest context, pentru că este vorba de români răspândiţi în lumea întreagă şi pentru că este destul de greu să comunicăm prin alte mijloace, ne-am gândit că de mare folos ar fi crearea unei platforme online unde să existe informaţiile necesare organizării unei Candele. De aici nu a mai fost decât un pas până la a ne da seama cât de important ar fi ca mult mai mulţi oameni să afle de existenţa Candelei, de această binecuvântată lucrare prin care putem face ceva pentru sufletul nostru, pentru familia şi lumea în care trăim. Astfel că ne-am gândit ca pe acest site să se găsească nu numai informaţiile necesare, de natură practică, ci el să fie şi un îndemn la unire şi împreună-rugăciune, ca să putem supravieţui în contextul din ce în ce mai ostil al lumii în care trăim. 

Aşadar, iată care este mesajul nostru, al celor care am gustat deja din roadele acestei lucrări. Trebuie să strângem rândurile, să intrăm în legătură unii cu alţii şi să facem ceva. 

Nu ştim ce repercusiuni va avea în plan istoric lucrarea Candelei rugăciunii pe care v-o propunem, dar credem că trăim un moment în care suntem chemaţi la mai mult: mai multă luptă duhovnicească, mai multă jertfă, mai multă unitate în Hristos. 

Dintotdeauna, Biserica, Trupul lui Hristos, a fost şi este locul unde omul îşi poate împlini cu adevărat viaţa, locul unde se poate tămădui de orice boală sufletească. Însă astăzi, mai mult decât în trecut, Biserica a rămas singurul factor care mai poate echilibra oarecum societatea, în condiţia în care statul sau celelalte instituţii ale sale s-au dovedit falimentare din punctul de vedere al posibilităţii de a proteja omul şi familia, sănătatea şi educaţia, viitorul copiilor, comunitatea în ansamblul ei. Dimpotrivă, constatăm astăzi, că atât la nivelul legislativ şi executiv al statului (vezi decizia recentă a Curţii Constituţionale a României care vizează eliminarea studiului religiei în şcoală), cât şi în ceea ce priveşte marea parte a mass-media şi „intelighenţiei” româneşti, este atacată tot mai virulent şi mai făţiş Biserica lui Hristos, aproape la fel cum se întâmpla în anii '48, înaintea marilor arestări şi a prigoanei împotriva creştinismului. 

Credem că este vremea să înţelegem că noi – ierarhi, preoţi şi mireni –, că tu, adică EU, suntem Biserica, şi că nu trebuie să mai aşteptăm de la alţii soluţii la problemele noastre şi ale societăţii. Mai mult, să înţelegem că este datoria noastră de creştini, să fim lumina lumii (cf. Matei 5.14), să oferim aproapelui nostru soluţii de ieşire din întunericul veacului acestuia. 

Ce perspective avem? 

În primul rând, nu ştim pronia lui Dumnezeu, dar e limpede că nu putem să ne aşteptăm la „vremuri mai bune”, în sens hiliast. Spunea părintele Sofronie Saharov că, din perspectivă socială, creştinii trebuie să se simtă orfani duhovniceşte, căci nu aparţin acestei societăţi. „Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutam pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14). Însă, pe de altă parte, credem că e important să luptăm în primul rând cu armele duhovniceşti ca să mai câştigăm timp, în plan istoric, social şi politic pentru a ne lucra mântuirea, noi şi urmaşii noștri. 

Gândul privind această lucrare duhovnicească a fost primit de la mărturisitorii temniţelor comuniste. Pentru prima oară, la închisoarea din Piteşti, cu puţin înainte să se declanşeze cumplitul experiment al „re-educării”, s-a încercat trăirea poruncii Evangheliei de rugăciune neîncetată în forma aceasta, prin constituirea unui „lanţ” format din deţinuţi din diferite celule în care Candela rugăciunii, odată aprinsă, nu s-a mai stins până la debutul fazei violente a re-educării. Pe urmă, lucrarea s-a extins şi în multe altele dintre temniţele comuniste. Faptul că mulţi dintre cei care au luat parte la aceste lanţuri ale rugăciunii neîncetate s-au învrednicit să primească cununa muceniciei, să devină mărturisitori ai lui Hristos, ne dovedeşte că „nu trup şi sânge” le-a descoperit lor aceasta (cf. Ioan 16, 17), ci Însuşi Dumnezeu i-a călăuzit la Candela rugăciunii neîntrerupte, pentru a-i pregăti să facă faţă încercării care le stătea înainte. Fără a dori să părem apocaliptici, observând cele care se întâmplă în jurul nostru şi care reflectă politicile şi ideologiile desfăşurate la nivel global, credem că se apropie noi vremuri de prigoană, de încercări cumplite ale creştinilor, ale oamenilor care vor să ducă o viaţă firească. De altfel, aceste vremuri au fost deja prevestite de către marii duhovnici contemporani. 

Concret, ce propunem? 

În primul rând, plecând de la ideea că singura noastră Cale e Hristos, că singura şansă e rugăciunea, credem că ar trebui să închegăm cât mai multe „cete” locale de „Candelă a rugăciunii”, în toată lumea ortodoxă, adunate în jurul preoţilor. Pe acest site veţi găsi toate informaţiile despre cum să aprindeţi o Candelă sau cum să vă înscrieţi într-o Candelă, şi cum să vă alăturaţi nouă. Astfel, „Candelele” or să lupte în continuare să se închege acolo unde sunt, să „ardă” înaintea lui Dumnezeu. Dar când va fi nevoie de rugăciune mai multă, mai intensă (de exemplu, pentru frământări sociale grave, sau pentru că un om important al Bisericii are nevoie de rugăciune, ori pentru că se alege un nou ierarh), vom suna din corn îndemn de luptă şi vom contacta toţi coordonatorii locali, cerând post şi întărire la rugăciune. Atunci, toate cetele/Candelele locale se vor uni într-un cuget, într-o oaste de Hristos iubitoare, pentru a cere de la Dumnezeu ceea ce este de folos poporului Său. Cu cât suntem mai mulţi în rugăciune, într-un gând, cu atât vom fi mai puternici! 

Este important să transmitem mai departe acest gând către cunoscuţii noştri, cu nădejdea ca în toată lumea ortodoxă să se nască şi să se întărească astfel de lanţuri de rugăciune neîntreruptă pe perioada nopţii. Din vorbă în vorbă, de la inimă la inimă, nădăjduim, ca rugăciunea să reaprindă, să lumineze lumea, precum se aprind lumânările în noaptea de Paşti. 

Forţa de muncă, banii, timpul şi multe altele ne pot fi luate de către stăpânitorii lumii, însă şansa de a ne ruga împreună şi a ne întări în relaţia cu Dumnezeu nu va putea să ne fie răpită, oricât se va lupta Stăpânitorul lumii acesteia. Mărturisitorii biruitori ai temniţelor comuniste ne-au dovedit cu prisosinţă acest lucru. 

Hristos în mijlocul nostru!

(http://candelar.ro)