Răpitorul darului împărătesc mai mult se necinsteşte pe sine, decât îl necinsteşte pe omul de la care răpeşte darul. Tot aşa, orice răpitor, hoţ şi tâlhar se vatămă mai mult pe sine decât pe acela de la care fură. Răpitorul darului împărătesc se lipseşte de milostivirea împăratului şi cade sub mânia aceluia. Tot aşa, orice răpitor sau hoţ care răpeşte bunul altuia se lipseşte de milostivirea lui Dumnezeu şi este supus dreptei Sale mânii. Răpitorul darului împărătesc, ca un potrivnic al împăratului şi ca cel ce aduce necazuri Măriei Sale, este exclus din rândul slugilor credincioase şi este supus pedepsei. Tot aşa, orice răpitor sau hoţ este exclus din rândul creştinilor buni şi este supus pedepsei vremelnice şi veşnice.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, p. 104)