Rostul credinței

Relatând textul evanghelic al Duminicii Sfântului Apostol Toma, Patriarhul României a spus că Toma voia să atingă Trupul Domnului pentru a se încredința că El a înviat cu adevărat din morți, iar „această îndoială a sa a fost văzută ca un fel de ezitare în a mărturisi adevărul învierii lui Hristos”.

De aceea, „Mântuitorul îl mustră, îl dojenește, dar în același timp îl ajută să creadă”.

Părintele Patriarh a explicat că după ce Toma a văzut că Cel răstignit este Cel înviat, atunci el crede și mărturisește, însă nu zice: „Cred că ai înviat din morți”, ci exclamă „Domnul meu și Dumnezeul meu”.

„El nu a mărturisit doar adevărul învierii lui Hristos, ci și dumnezeirea Sa”.

„A văzut cu ochii trupești trupul înviat care purta semnele cuielor și al lancei – aceasta a fost cunoașterea lui Hristos ca om, dar a mărturisit ceea ce n-a văzut, și anume dumnezeirea lui Hristos cel înviat care nu se vede cu ochii trupești dar se mărturisește prin credință”.

„Toma zice «Domnul meu și Dumnezeul meu!». Pentru un evreu – care era de secole obișnuit în tradiția sa să mărturisească că Dumnezeu este nevăzut, necuprins și neapropiat, adică inaccesibil – a spune acum, după ce atinge un corp, un trup limitat, «Dumnezeul meu!» înseamnă o revoluție în gândirea și simțirea lui Toma, ca evreu”.

„Dumnezeu, nefiind cuprins, limitat și nefiind văzut, nu poate fi mărturisit pe baza cunoașterii simțurilor, ci numai prin credință. Credința este capacitatea spirituală de a vedea prezența și lucrarea lui Dumnezeu dincolo de vederea trupească sau fizică”.

„Rostul credinței nu este acela de a satisface o curiozitate, de a cunoaște lucruri necunoscute în mod obișnuit, ci dobândirea vieții veșnice”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Popularitatea Sfântului Gheorghe

În partea a doua a predicii, Patriarhul Daniel a evocat martiriul Sfântul Gheorghe, contextul istoric în care a trăit, dar și motivele pentru care a devenit atât de popular în toată lumea creștină.

Marele Mucenic, „mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile, cu bucurie și-a plecat capul sub sabie și a fost decapitat”.

„Nu a răspuns la violență cu violență, la răutate cu răutate, ci a biruit toată mânia și ura acestei lumi îndreptată spre Hristos și spre mărturisitorii Lui, prin rugăciune și printr-un suflet plin de pace fiindcă era prezent harul lui Hristos în el ca și-n ceilalți mucenici răbdători și biruitori”, a spus Patriarhul Daniel.

Preafericirea Sa a menționat că Sfântul Gheorghe este în prezent ocrotitor spiritual pentru 12 țări, și anume: Anglia, Etiopia, Georgia, Grecia, Lituania, Malta, Moldova, Muntenegru, Palestina, Portugalia, Rusia și Serbia.

„Iar la noi, a devenit foarte popular în credința poporului ortodox român prin faptul că mai multe orașe îi poartă numele – Sfântu Gheorghe în Covasna, Sângeorziul, Giurgiul – și este ocrotitor al altor orașe – Botoșani, Tecuci, Timișoara – și, de asemenea, numele lui este purtat de unul din cele trei brațe ale Dunării, Brațul Sfântul Gheorghe”.

Patriarhul a amintit că Sfântul Gheorghe a fost cinstit în mod deosebit de către binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare care a trimis un steag al Moldovei cu chipul Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruință la Muntele Athos, la ctitoria sa, Mănăstirea Zografu.

„Steagul respectiv are pe margine scrisă o rugăciune a lui Ștefan cel Mare adresată Sfântului Gheorghe. Din cuprinsul ei se vede o legătură duhovnicească între domnitorul român și Sfântul Gheorghe pentru că Ștefan cel Mare a simțit de multe ori pe câmpul de luptă ajutorul sfântului mare mucenic”.

„Sfântul Gheorghe este popular și este un model de tânăr creștin mărturisitor. La 23 de ani era mărturisitor al credinței în Hristos, un om foarte curajos, răbdător, evlavios”, a mai spus Patriarhul României.

„Giuvaerul Reședinței Patriarhale”

În partea de final a cuvântului, Patriarhul Daniel a subliniat că la început primii ocrotitori ai paraclisului Reședinței Patriarhale au fost Sfinții Împărați Constantin și Elena.

„Totuși, întrucât paraclisul a fost terminat de către Domnitorul Gheorghe Duca între anii 1673 – 1678, acesta a primit ca hram principal pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. După aceea, s-a adăugat hramul Daniil Prorocul, în timpul Mitropolitului Daniil al Ungrovlahiei și al Domnitorului Nicolae Mavrocordat, când s-a pictat paraclisul acesta în stil brâncovenesc. Desigur, în acest paraclis s-a înființat și Mănăstirea de maici Sfânta Cuvioasă Parascheva, care a fost transferată din oraș, pentru maicile ostenitoare la Reședința Patriarhală”.

„Este o bijuterie, a fost numit giuvaerul Reședinței Patriarhale, este un loc de meditație și un loc în care se păstrează o mulțime de moaște de sfinți pe care le oferim pentru pelerinaj la diferite biserici, atunci când își serbează hramul”.

Părintele Patriarh a transmis tuturor celor care poartă numele de Gheorghe sau derivate „multă sănătate, mântuire, pace, bucurie și ajutor de la Dumnezeu în mărturisirea credinței și viețuirea creștină”. Aproximativ un milion de români își serbează onomastica de sărbătoarea Sfântului Gheorghe.

Sursa: basilica.ro