Ce-i aduce pe români la Sfânta Cuvioasă Parascheva? (2007)

Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva

Ce-i aduce pe români la Sfânta Cuvioasă Parascheva? (2007)

Într-o parohie de sat, în special, hramul bisericii este de regulă şi sărbătoarea satului. De ziua parohiei lor, credincioşii îşi pun cele mai frumoase haine, fac cele mai bune bucate, aşteaptă musafiri. Ieşenii îşi cinstesc ocrotitoarea cu mare fast. Sfânta Cuvioasa Parascheva este iubită de toţi românii, care, în fiecare toamnă, sunt din ce în ce mai mulţi. Ce-i aduce pe aceştia la Iaşi? Cum ar trebui să se comporte localnicii  în acele zile de sărbătoare? Cum privesc ei sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva? Ce înseamnă, de fapt, sărbătoarea Cuvioasei Parascheva? Iată câteva întrebări adresate trecătorilor de pe stradă.

A refuzat săi spună numele, 82 de ani, fostă asistentă medicală: Locu­iesc lângă Billa, dar vin aproape în fiecare zi la Mitropolie. E curat, e linişte, mai ales când nu sunt maşini şi sunt slujbe la Mitropolie. Când e hra­mul Cuvioasei nu prea pot veni să stau la rând, că sunt bolnavă. Cuvioasa Parascheva este cinstită în fiecare zi, şi aşa e de multă vreme. Credincioşii ieşeni şi toţi cei care vin aici în fiecare zi o cinstesc. Dar acum, de hramul ei aşteptăm să vină multă lume. Şi în fiecare an credinţa şi bucuria pe care le-o face Cuvioasa îi aduce pe pelerini aici. Dacă crezi în ea, ea te ajută, dacă nu, degeaba vii. Şi eu cred că puterea rugăciunii este mai mare în aceste zile, pentru că sufletul Cu­vioasei este printre pele­rini. Duhul ei este în sufle­tul tuturor, aşa cum într-o biserică harul lui Dumne­zeu coboară peste credincioşii care se roagă. Când vedem atâta lume care vine aici la Cuvioasa, simţim că Dumnezeu ne poartă de grijă. El ne dă pute­re, el ne dă supărare, el ne dă mângâiere. De baştină sunt din Făgăraş şi vin braşoveni de-ai mei aici! Când eram tânără, nu ştiam de Cuvioasa de la Iaşi. Când m-am mutat aici, în anul 1951, am auzit de ea şi am început să mă rog şi am primit ajutor de la ea.

„Sfânta Parascheva face minuni pentru cei care cred“

Valeriu, 70 de ani, fost profesor: Cuvioasa Parascheva aduce în fiecare toamnă la Iaşi o mare imensă de oameni care vin să se roage aici pentru întărirea în credinţă, pentru iertarea păcatelor, pentru a se înnobila sufleteşte. Pe acei adevăraţi evlavioşi îi aduce la Iaşi credinţa, pe acei care vor să-şi facă imagine îi aduce spiritul mercantil, negustoresc aş putea spune. Dar nu sun­tem noi în măsură să-i judecăm! Hramul Cuvioasei a luat amploare datorită celui care este acum Patri­arhul Bisericii Ortodoxe Române şi trebuie să-i recunoaştem calităţile sale înalte. Faptul că vine atâta lume de Cuvioasa Parascheva înseamnă că unul din pilonii principali ai statutului nostru naţional, ai dăinuirii noastre, în ciu­da vitregiilor, a întâmplărilor, a migraţiilor, a impe­riilor, a dictaturilor, este Biserica, care se află pe drumul cel bun. Chemarea spre Cuvioasă, chemarea spre lăcaşul de cult care adăposteşte moaştele sale, chemarea spre moaştele pe care PF Părinte Patriarh Daniel ni le aduce în fieca­re an la hramul Cuvioasei, exprimă credinţa nepierdută a oamenilor. Oamenii care nu şi-au pierdut credinţa caută izbăvirea, pocăinţa cea adevărată, nu cea care se discută pe dife­rite lungimi de undă. Şi pentru că sunt oameni ca­re vin la Iaşi cu sinceritate şi speranţă, noi trebuie să fim ospitalieri, aşa cum îl ştiu toţi pe moldovean. Ar trebui să-i primim cu braţele deschise. Să nu uităm că Moldova, regiunea a­proape recunoscută ca fi­ind săracă din punct de ve­dere economic, este bogată din punct de vedere spiri­tual şi asta trebuie noi să scoatem în evidenţă când vin pelerinii la Iaşi. Dacă mi s-ar propune să cazez pelerini în acele zile, aş fa­ce-o fără ezitare.

Oana Rusu, 15 ani, elevă: La Sărbătorile Iaşului vin foarte mulţi oameni, iar unii chiar se uită mai curios la tot ce se află la noi, unii chiar se distrează pe seama dialectului nos­tru şi încearcă să ne imite spunând şi ei unşpe, doişpi etc., şi sunt foarte drăguţi când încearcă să ne imite, mai ales bucureştenii. Este impresionat însă că în ace­le zile sunt scoase moaştele Cuvioasei Parascheva în pelerinaj şi aşezate afară, în curtea Mitropoliei, iar mii de oameni de peste tot vin să se roage. Vin în fie­care an foarte mulţi preoţi, personalităţi politice, ştiu că vine şi preşedintele. Es­te ceva foarte frumos că oamenii vin doar pentru a o atinge pe Sfânta Parascheva. Înseamnă că oame­nii aceia care vin de la Timişoara, Cluj, Galaţi, Ora­dea, Bucureşti etc, chiar dacă vin de la ţară în Iaşi, chiar au credinţă şi aşteaptă de la sfântă o minune. E şi ceva deosebit, că în acele zile sfânta este descoperită şi i se vede veşmântul ace­la strălucitor...noi ar trebui să fim bucuroşi.

Teresa, 67 de ani, fost laborant: Eu sunt catolică şi nu ştiu prea multe des­pre Cuvioasa Parascheva, însă mă impresionează credinţa oamenilor care vin, an de an, din ce în ce mai mulţi, ca să se roage. E o mare bucurie şi trebuie să-i primim cu braţele de­schise. Deşi sunt catolică, eu merg şi la Biserica Ortodoxă şi chiar mă rog la Cuvioasa Parascheva, pen­tru că ea ne ajută pe toţi, este ocrotitoarea tuturor celor din Moldova. Şi este o mare bucurie în acele zile când vezi atâta lume în ju­rul unui sfânt. Sfânta Parascheva era cinstită şi înainte, însă mai cu seamă a început să se dezvolte acest pelerinaj după 1990. Înainte veneau oameni mai pe ascuns, însă acum, după â90, vin foarte mulţi, cu credinţă pentru că Sfânta Parascheva face minuni pentru cei care cred.

„Trebuieşi un pic de jertfă“

Anişoara, 39 de ani, operator: E bucurie mare în acele zile pentru noi, ieşenii, pentru că acesta este un mare eveniment spiritual, care se consumă în fiecare toamnă în cetatea Iaşului. Eu nu am stat la rând la Cuvioasa decât cu ceva ani în urmă, dar pot înţelege că pe aceşti oa­meni îi aduce în fiecare an la Iaşi credinţa. Eu zic că cel care crede şi chiar pune suflet şi e sincer în actul lui de căinţă, sfânta îi în-deplineşte orice dorinţă. Dar trebuie şi un pic de jertfă. Nu, mă duc mâine zic o rugăciune şi gata aştept să mi se îndeplinească dorinţa. Ei, jertfa aceasta este adusă de oamenii care vin şi stau cu orele la rând la Cuvioasa. Ocrotitoarea noastră a fost cinstită în fiecare an la fel de mult, cu aceeaşi intensitate duhovnicească, chiar dacă cu zece ani în urmă, de e­xemplu, numărul pelerini­lor era mai mic decât a­cum.

Dumitru Oboroc, 26 de ani, artist platic: Eu sunt din Basarabia şi am venit în România, la şcoală, în a­nul 1996. Locuiam la Suceava şi aveam colegi în cămin care veneau la hram la Cuvioasa Parascheva şi atunci am auzit de ea. În anul 2000 am venit la Iaşi şi atunci am început să înţeleg ce reprezintă Sfânta Parascheva pentru români. Noi nu avem astfel de pele­rinaje în Moldova. Dacă se merge în pelerinaj se mer­ge în Ucraina sau în Rusia, la mănăstiri. Oamenii pe care i-am cunoscut şi care vin la Cuvioasa Parascheva au o pornire religioasă evidentă.

Simona Pintilie, 24 de ani, masterand: Mie nu-mi prea place aglomeraţia din acele zile care se formează în zona centrală. De aceea, cred că este important să o cinstim pe Cuvioasa Parascheva în fiecare zi şi nu numai în acele zile.. Cred că sfinţii pot fi chemaţi în ajutor şi poţi să te rogi la ei şi în alte locuri şi în alte timpuri decât cele rezerva­te special... Însă, dincolo de părerea mea, Iaşul este oraş de pelerinaj şi în cazul acesta ieşenii ar trebui să fie foarte ospitalieri, deschişi şi foarte informaţi. Pentru că cei care vin la Iaşi, după ce se roagă la Sf. Parascheva, pot să facă şi alte lucruri. Şi atunci, noi ca localnici ar trebui să le arătăm Iaşul, să le arătăm ce reprezentăm noi, care este cultura noastră, ce ne reprezintă, în definitiv.

„Hramul Cuvioasei ne aduce linişte“

Cristina Gângă, 30 de ani, asistent medical: În ciuda aglomeraţiei, hramul Cuvioasei ne aduce linişte, o linişte duhovnicească izvorâtă din bucuria celor care vin de la sute de kilo­metri distanţă să atingă moaştele Cuvioasei. Mulţumim pentru ceea ce a­vem şi ne rugăm în conti­nuare pentru toate cele ce

ne sunt necesare şi de fo­los. Oamenii care vin la Iaşi vin în primul rând să mulţumească şi să-i ceară ajutor pentru necazurile care îi încearcă. Puterea de a te ruga e mai mare de ziua sfântului la care te rogi, poate şi pentru că bu­curia lui e mare că sunt oameni care vin să-i ceară ajutorul. Cred că ar trebui să fim fericiţi şi să ne considerăm împliniţi pen­tru darul pe care îl avem, iar ca localnici ar trebui să-i lăsăm pe pelerini să se roage, pentru că noi o avem pe sfântă aici şi putem merge în fiecare zi să ne închinăm. Deci, au întâietate pelerinii.

Marian, 40 de ani, sudor: E o mare bucurie, pen­tru că este sărbătoarea Iaşului. Iar Cuvioasa Parascheva îi ajută pe toţi cei care vin cu drag să se roage la ea. Şi noi, dacă ne pu­tem bucura de protecţia ei, trebuie să fim foarte ospi­talieri cu pelerinii. Adică, dacă poţi e bine să cazezi pe cineva, să-l îndrumi dacă te întreabă ceva, nu să-l eviţi. E bine să ne rugăm Cuvioasei în fiecare zi, dar parcă atunci duhul sărbătorii e altul. E un plus de trăire duhovnicească, iar pelerinii sunt în fiecare an mai mulţi.

Maria Toader, 25 de ani, psiholog: Mă uimeşte cât de multă lume poate să adune această sărbătoare la Iaşi. Unii poate vin din obişnuinţă, însă alţii vin numai pentru că ceva le spune să vină, vin din cre­dinţă. M-am gândit şi mi-am zis: uite, sunt de atâţia ani în Iaşi şi nu am stat niciodată la rând la Cuvioasa, să fac efortul acela, că poate e şi ideea de jertfă, pentru a obţine ceea ce-i ceri sfintei. Adică, să stai în frig, uneori în ploa­ie, fără să dormi, normal că sunt acte de jertfă şi cu­rajul de a cere ceva este mai mare. Colegele mele din cămin ştiu că stăteau noaptea şi le admiram, pentru că eu nu reuşeam. Eu cred că numărul mare de pelerini care vin ne îndeamnă pe noi, ieşenii, la un act de solidaritate: adi­că, dacă vin de la atâta distanţă pentru a o cinsti pe ocrotitoarea Moldovei, eu de ce să n-o fac? Nu-mi place însă că în timpul hramului Cuvioasei sunt sărbătorile Iaşului, sărbă­torile laice ale oraşului şi se amestecă (nu ca spaţiu!) şi capătă totul un aspect co­mercial şi cred că asta ştir­beşte din însemnătatea ac­tului spiritual. Tinerii ie­şeni, nu toţi, desigur, per­cep sărbătorile Iaşului ca petrecere. (Narcisa BALABAN)