Mântuitorul neamului omenesc a suportat defăimare, răutate, curse, scuipări, lovituri, ridiculizări şi biciuiri. El a fost condamnat împreună cu hoţii, răstignit pe cruce; a pătimit până la moarte, şi-a dat ultima suflare în agonie şi a fost îngropat. El nu a respins paharul plin până sus al supliciului, nici nu a îndepărtat coroana de spini de pe fruntea Sa, nici nu a aruncat crucea grea de pe umerii Săi. Aşa a încoronat El adevărata credinţă ortodoxă - patima şi dragostea - sacrificându-Se.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 24)