Chiar dacă noi avem tendinţa să spunem, atunci când nu mai este niciun om lângă noi, că suntem singuri, de fapt nu e deloc aşa. Ortodoxia a întărit tot timpul ideea conform căreia Hristos este mereu lângă noi, fapt de la care au pornit o serie de tradiţii ce-L au în mijloc pe Mântuitorul. Un exemplu ar fi tradiţia din familiile ortodoxe care, la masă, întotdeauna pun un scaun în plus pentru a fi conştienţi de faptul că şi Hristos va fi cu ei, chiar și atunci când vor mânca. De ce ajută asta? Omului îi este foarte greu să conştientizeze faptul că în orice clipă Hristos este lângă el, chiar dacă cu ochii trupului nu-L vede.

(Cătălina Dănilă, Romanul omului bolnav de toate, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 65)