Iannis cel nebun pentru Hristos
Părinte, mi s-a găurit buzunarul şi, ca să nu cadă şi să-i pierd, îi arunc aici, ca să-i păzească Maica Domnului şi să-i dea celor mai săraci decât mine.
Mergea aproape în fiecare zi la biserică. Duminica ajungea chiar şi înaintea preotului. Îşi aprindea lumânarea, se închina la sfintele icoane şi se aşeza la locul său în faţa intrării în biserică, făcând pe cerşetorul. Toţi banii pe care îi aduna, aşa cum mi-a destăinuit preotul, îi punea pe ascuns în cutia pentru săraci şi bătrâni. Într-o zi paraclisierul l-a văzut cum umbla la cutie şi a crezut că vrea să fure. A alergat îndată la preot şi i-a spus:
- Părinte, Iannis bagă mâna în cutie.
Preotul s-a apropiat cu atenţie şi s-a uitat pe ascuns. L-a văzut scoţând bani din buzunar şi punându-i în cutie.
- Ce faci aici, bre nebunule? a strigat la el.
Părinte, mi s-a găurit buzunarul şi, ca să nu cadă şi să-i pierd, îi arunc aici, ca să-i păzească Maica Domnului şi să-i dea celor mai săraci decât mine.
(Dionisie A. Makris, Iannis cel nebun pentru Hristos, Editura Evanghelismos, 2010, p. 13)
