Slujba a fost oficiată după citirea Pastoralei Sfântului Sinod la prima duminică din Postul Naşterii Domnului de părintele stareţ arhim. Melchisedec Velnic, împreună cu soborul slujitor, la Sfânta Liturghie.

Părintele stareţ a subliniat faptul că momentul sfinţirii nu a fost ales întâmplător, el fiind strâns legat de mesajul Sfântului Sinod, în care se face referire la mărturisirea credinţei prin icoană şi prin viu grai, ceea ce arată legătura strânsă dintre iconari şi mărturisitorii credinţei din timpul perioadei comuniste.

După sfinţire, obştea şi credincioşii aflaţi la slujbă au adus cinstire icoanei, care a fost purtată în procesiune din biserica mare a mănăstirii în Paraclisul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, ctitorit de Sfântul Iacob.

La final, arhim. Melchisedec Velnic a mulţumit celor care au contribuit la realizarea baldachinului, a icoanei şi a raclei în care sunt aşezate sfintele moaşte, îndemnând în mod special la folosirea libertăţii pentru a lucra binele, evocând totodată unele constrângeri din perioada regimului comunist: „Uneori nici clopotele nu aveai voie să le tragi - au fost localităţi unde s-a întâmplat aşa ceva. La sate, au fost biserici unde preotul era obligat să termine slujba la ora 10, pentru ca oamenii să fie scoşi la muncile agricole. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ştim să folosim libertatea pe care o avem! Să ştim să folosim darul cel mare al libertăţii pe care ni l-a dat Dumnezeu în slujba binelui, a minţii celei limpezi şi curate, căci altfel ne vom pierde. Fără Dumnezeu nu putem face nimic. Fără Numele Lui nu putem face nimic. Fără Hristos nu suntem oameni cu adevărat. Dumnezeu să dea gând bun tuturor, cugetare smerită, râvnă şi dragoste întru săvârşirea binelui“.

Icoana Sfântului Iacov cu scene din viaţa sa

Icoana a fost pictată în stil tradiţional bizantin, cu foiţă de aur aplicată cu bolus, o argilă fină întrebuinţată ca diluant solid, în atelierul de pictură al mănăstirii. În partea centrală este reprezentat Sfântul Iacob, iar în lateral sunt înfăţişate următoarele şase scene din viaţa sa:

„Apărător al săracilor“

Sfântul Iacob a pus blestem asupra unui impozit foarte greu pentru popor, numit „văcărit“, în anul 1756. În urma acestui gest, cronicile spun că „au început a se înmulţi locuitorii ţării şi de atunci prea bine s-au îndreptat ţara“. Câţiva ani mai târziu, în 1760, a pecetluit acest mare bine cu retragerea sa din scaunul de mitropolit.

„Ctitor al paraclisului“

În 1757, Sfântul Iacob a ctitorit la mănăstire un paraclis închinat Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. În prezent, moaştele sale se află în acest paraclis.

„Înnoitor al mănăstirii“

Sfântul Iacob este al doilea mare ctitor al Putnei, după întâiul ctitor, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Din 1755 şi până la trecerea sa la cele veşnice, el s-a ocupat de renovarea mănăstirii.

„Întemeietor de şcoală“

Iubind foarte mult buna creştere şi educaţie a copiilor, Sfântul Iacob a tipărit, în 1755, primul abecedar din Moldova, numit „Bucvar“. În 1759, el a înfiinţat prima şcoală de la sat din Moldova, lângă Mănăstirea Putna.

„Mare cărturar“

Sfântul Iacob a tipărit cărţi de slujbă şi cărţi de învăţătură duhovnicească, unele dintre ele apărute pentru  prima dată în limba română.

„Adormirea sfântului“

În 11 mai 1778, Sfântul Iacob a luat schima mare. În 15 mai 1778, a trecut la cele veşnice şi a fost înmormântat în schima mare.