Cina cea de Taină

Icoane

Cina cea de Taină

    • Cina cea de Taină
      Cina cea de Taină

      Cina cea de Taină

Cina cea de Taină - Frescă sec. XVI, Catedrala Episcopală din Roman „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu... Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi..” (Matei 26, 26-28) Mai înainte de patima Sa cea de bună voie, prea Bunul nostru Mântuitor a voit să cineze pentru ultima dată împreună cu ucenicii Săi. Dar Cina aceasta nu este o simplă masă cu mâncare, cu pâine și vin. Cina cea de Taină este o mare taină, este o jertfă de dragoste, este prima Liturghie creștină săvârșită de însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Cina cea de Taină este ultimul popas duhovnicesc al lui Iisus, este un prilej de reculegere pentru ucenici; este un loc tainic de întâlnire, de vorbire și de despărțire a lui Hristos de ucenicii Săi, cărora le dă ultimele sfaturi și porunci. Aici nu mai sunt mulțimi de oameni, nu mai sunt farisei, nici cărturari iscoditori, nici bolnavi, nici minuni de vindecare. Ci singur Hristos, Mântuitorul lumii, înconjurat de cei doisprezece ucenici, stă în cămară de taină, unde spală picioarele cele obosite de drum ale apostolilor, apoi se roagă, mulțumește Tatălui, binecuvintează pâinea și vinul și le împarte, ca pe o Împărtășanie, celor ce sunt de față. Lipsește de aici însăși Maica Domnului, căci Cina are un caracter strict euharistic, iar foișorul închipuiește altarul Bisericii, unde se jertfește tainic Iisus Hristos de către preoți și episcopi. Numai Iuda trădătorul și vânzătorul este primit la Cina Domnului, din următoarele pricini: mai întâi ca nu cumva să se deznădăjduiască de a sa mântuire, dacă nu ar fi fost primit la Cină. Apoi, ca să nu-i silească libertatea, care este cel mai mare dar firesc al omului, căci fiecare este liber să creadă și să vină la Hristos sau să se lepede și să fugă de Hristos. Iuda a fost primit la Cină, deși a făcut cel mai mare păcat posibil, ca prin aceasta să ne arate Dumnezeu că primește la pocăință pe cel mai mare păcătos, de se va căi de păcatele sale. (Mt. 26, 17-30; Mc. 14, 12-26; Lc. 22, 8-39)  
Citește despre: