Fântâna lui Iacob  

Este greu să ştii unde să te opreşti când te adaptezi la cererile copiilor tăi. Una este să le găteşti mâncarea lor preferată de ziua lor sau să îi laşi să poarte ţinuta lor favorită la o petrecere. Alta este dacă ei se aleg de fiecare dată cu meniul lor preferat sau dacă nu mai poţi pleca de acasă fiindcă prichindelul refuză să plece cu altă pereche de pantaloni decât cei care îi plac lui, iar aceia sunt la spălat. Vei şti că s-a ajuns prea departe dacă te simţi fără ieşire sau iritat, iar întreaga familie este prizoniera capriciilor celui mic.

Din păcate, şi de la şcoală de multe ori, educatorii nu se poartă cum trebuie, ori din lipsă de experienţă, ori din neştiinţă, ori de la oboseala de a se ocupa de prea mulţi copii, dar se întâmplă asta şi acasă. Sunt părinţi atât de exigenţi cu copiii lor, atât de severi, încât uită să aprecieze ceea ce copiii reuşesc, dar care exagerează şi dramatizează insuccesele lor, încât mulţi copii îşi pun de mici eticheta că sunt incapabili, că nu vor reuşi. Copilul crede: „nu am calităţi, nu pot reuşi”, ca urmare, nu-şi foloseşte resursele.