Moaștele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș (Catedrala Mitropolitană din Timișoara)

Locuri de pelerinaj

Moaștele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș (Catedrala Mitropolitană din Timișoara)

    • Moaștele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș (Catedrala Mitropolitană din Timișoara)
      Racla cu moaștele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, aflată în Catedrala Mitropolitană din Timișoara

      Racla cu moaștele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, aflată în Catedrala Mitropolitană din Timișoara

Moaștele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș (Catedrala Mitropolitană din Timișoara) Iosif cel Nou din Partoș (n. cca. 1568, Raguza Dalmației - d. 1656, Mănăstirea Partoș) este un sfânt român din calendarul creștin-ortodox, sărbătorit pe data de 15 septembrie. Se știu prea puține despre el. Născut Iacob și rămas orfan de mic, mama sa îl trimite să învețe carte la Ohrida, pe când avea 12 ani. La 15 ani intră la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, iar după cinci ani pleacă la muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator, unde este călugărit cu numele de Iosif. După o vreme s-a retras în sihăstrie, unde se spune că datorită virtuților sale creștinești, a primit de la Dumnezeu darul săvârșirii de minuni prin vindecarea bolilor. Ajungând cunoscut, iubit și respectat, Iosif a fost hirotonit la muntele Athos și rânduit drept duhovnic al călugărilor de acolo. A trecut pe rând pe la mănăstirile Xiropotam, Vatoped, Hilandar și alte schituri și mănăstiri fiind, apoi, numit egumen la Mănăstirea Sfântul Ștefan din Adrianopole. Acolo a slujit șase ani, iar mai apoi a fost egumen la Mănăstirea Cutlumuș de la muntele Athos. La vârsta senectuții s-a retras lângă Mănăstirea Vatopedu, însă a fost chemat de românii din Banat să le fie mitropolit. În 1650 a fost hirotonit mitropolit al Banatului. A păstorit credincioșii din Banat timp de 3 ani. În această calitate a săvârșit alte minuni, printre care stingerea unui incendiu ce cuprinsese o parte a Timișoarei. „Ieșind din biserică cu Sfintele Taine în mâinile sale și rugându-se cu lacrimi, îndată a trimis Dumnezeu o ploaie puternică și s-a stins focul“ . În 1653, sfântul Iosif s-a retras la mănăstirea Partoș, unde a mai trăit încă trei ani. La sfârșitul verii lui 1656 a adormit întru Domnul nostru Iisus Hristos, la vârsta de 85 ani. Tradiția spune că în momentul adormirii sale clopotele mănăstirii au început să bată fără să le tragă cineva. Trupul mitropolitului a fost așezat într-un mormânt zidit în naosul bisericii mănăstirești, în dreptul ușii de intrare. La data de 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în ceata sfinților a mitropolitului Iosif, stabilindu-se ca dată de cinstire a sfântului 15 septembrie a fiecărui an. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș pe data de 7 octombrie 1956, când moaștele sale au fost aduse din mănăstirea Partoș și așezate în catedrala mitropolitană din Timișoara. În anul 2006 s-au împlinit 50 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Iosif la Timișoara și de la canonizarea solemnă.  

Citește despre: