moaște

Odoarele Mănăstirii Studenica

Cele mai importante odoare ale Mănăstirii Studenica sunt moaştele întemeietorului mănăstirii, Cuviosul Simeon Izvorâtorul de Mir, ale soţiei acestuia, Cuvioasa Anastasia a Serbiei, şi cele ale fiului lor, Cuviosul Ştefan Întâiîncoronatul. Toate moaştele se află în catedrala mănăstirii.

Mănăstirea Studenica – Serbia

Mănăstirea Studenica se află în partea de sud a Serbiei de azi, între oraşele Kraljevo şi Novi Pazar. Este considerată a fi mama spiritualităţii sârbe datorită rolului covârşitor pe care îl ocupă în viaţa şi istoria Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Mănăstirea Sfântul Gherasim de la Iordan

Mănăstirea Sfântului Gherasim este prima mănăstire ridicată în Valea Iordanului şi a fost întemeiată cu scopul a acorda adăpost tuturor pustnicilor din regiune. Aici, Sfântul Gherasim a îmbinat cele două moduri de vieţuire monahală – chinovial şi idioritmic.

Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi

Mănăstirea Brazi – numită şi „de la Cruce” –, de lângă oraşul Panciu, a fost cea mai iubită ctitorie a sa. Aici s-a ostenit cel mai mult, ajutat fiind şi de ucenicul său, Lavrentie, episcopul Rădăuţilor, şi aici a avut de înfruntat şi multe oprelişti. În 1688 a fost răpit de trimişii lui Şerban Cantacuzino şi dus în Ţara Românească, unde a fost închis şi chinuit vreme de 10 săptămâni.

Mănăstirea „Sfântul Ştefan” – Meteora

Mai luminoasă şi mai încăpătoare decât celelalte aşezăminte de la Meteora, Mănăstirea „Sfântul Ştefan” veghează de veacuri pe stâncile Meteorelor, asemenea unei vechi cetăţi.

Peştera Sfinţilor Luca şi Ilarion de la Schitul „Sfânta Ana” – Athos

La Schitul „Sfânta Ana”, în partea de nord-est, într-o adân­citură a muntelui, se află locul în care s-au retras pentru nevoinţă Cuvioşii Noi Mucenici Luca şi Ilarion, înainte de a primi cununa muceniciei.

Osuarul Mănăstirii Văratec

Sub absida altarului Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea Văratec se găseşte osuarul mănăstirii, unde sunt aşezate osemintele monahiilor din vechiul cimitir al mănăstirii.

Moaștele Sfântului Antim din Chios

Moaștele Sfântului Antim din Chios

Mitropolitul Iosif de la Partoș – „tare în credinţă, înţelept la cuvânt, blând la inimă şi neadormit în rugăciune”

Numit încă din timpul vieții „Iosif cel Sfânt”, mitropolitul s-a dovedit a fi omul rugăciunii și al smereniei, o continuare a vieții sale ascetice, pe care a îmbrățișat-o încă din copilărie. A lăsat mănăstirea sa dragă, dar nu părăsit viața de mănăstire, chiar dacă se afla în centrul Timișoarei. Viața sa curată a făcut ca Dumnezeu să-i asculte rugăciunile pentru comunitate. Memoria timișorenilor, din neam în neam, a păstrat imaginea unui bătrânel „tare în credinţă, înţelept la cuvânt, blând la inimă şi neadormit în rugăciune”.

Pagini