Schitul Sfântul Antonie cel Mare  

Fotografie - Schitul Sfântul Antonie cel Mare, Icoana Veche (Neamț)

În anul 1821, la 3 iunie, din cauza turcilor, părintele Filip duhovnicul și Sebastian Cămărașu au ascuns într-o groapă săpată în pământ Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului mult folositoare, ce acum se găsește la Mănăstirea Neamț. După potolirea răzmeriței, în anul 1822, la 26 octombrie, a fost dezgropată și cu mare procesiune s-a hotărât a fi dusă și așezată la loc de cinste împreună cu odoarele de cult, înapoi la Mănăstirea Neamț. Când însă au ajuns în dreptul actualei fabrici de cherestea, sfânta icoană s-a înnegrit deodată... După o priveghere de toată noaptea, cu slujbe și rugăciuni, a doua zi, cam pe la amiază, Maica Domnului din Sfânta icoană s-a luminat dintr-o dată la față, făcându-se mai strălucitoare decât era înainte !
Pe acel loc s-a așezat o cupolă în cinstea Maicii Domnului și a acestei minuni. Locul unde a fost îngropată sfânta icoană și unde este schitul Sfântul Antonie cel Mare, s-a păstrat tainic timp de 32 de ani.
Monahul Iona, împreună cu ucenicii săi, vine și construiește în 1853 o cupolă pentru protejarea locului unde a fost îngropată sfânta icoană. Monahul Agapie pictează o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care se află la Schitul Icoana Nouă, în apropierea Schitului Sfântului Antonie cel Mare, și o cruce mare din lemn de stejar, iar dedesuptul ei scrie istoricul sfintei icoane. Aceasta a fost lăsată cu legământ de pictor „să nu fie luată din locurile acestea“.
Sihastrul Gordie Rusul (de aici și numele Muntelui Rusul), dornic de pustie, în anul 1854, se nevoiește aici. Schimonahul Iosif Crăciun îi urmează, având și el o viață aleasă. Părinții Galaction și Paisie refac acoperișul ridicat de Iona și ucenicii săi, apoi mai vin încă trei călugări. Pamva, Veniamin și Galaction au urcat în pădure, la vreo 2 km, unde și-au săpat un bordei în pământ și unde se rugau necontenit pentru lume.
Din cauză că oamenii aflaseră de ei și îi căutau mereu s-a construit o biserică ce a fost sfințită în 1925 de către P.S. Nicodim Munteanu. Tot în acei ani, au fost construite corpul de chilii și clopotnița, toate din lemn. În anul 1940, din cauza ploilor, trerenul se surpă parțial, iar Mănăstirea Neamț hotărește să nu se mai cheltuie alți bani și desființează schitul din cauza alunecărilor de teren. Cu toate acestea biserica se menține până în 1992, când s-a început construcția noii biserici, fiind sfințită în septembrie 1994 de către P.S. Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu hramul Sfântul Antonie cel Mare. În realitate, pustnicii și monahii nu au părăsit niciodată acest loc, rămânând în permanență aici câte un viețuitor sau doi. Actualmente la Schitul Icoana Veche sunt doi viețuitori, iar Ierom. Simeon Tuțu este egumenul schitului. Schitul se află în partea de miază-noapte a mănăstirii Neamț, la circa 6 km, pe malul râului Nemțișor.

Ultimele din categoria Locuri sfinte

Recomandările zilei

Citește și