Însuşi Iisus, Mântuitorul nostru, în dialog cu aşa-zişii cărturari şi farisei din vremea sa, le-a spus hotărât că „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru!” (Ioan 17, 21).

Cu adevărat minunat şi uimitor lucru este că Dumnezeu, Cel ce nu are loc unde să se odihnească, se odihneşte în chip vrednic de Dumnezeu în inimă. Dacă un împărat, chiar pământesc şi mărginit în putere, atunci când îmbrăţişează pe cineva cu iubire şi dă mâna unui nobil îi pricinuieşte celui îmbrăţişat sau cel căruia i-a dat mâna multă slavă, cinste şi adaugă, pe drept cuvânt, aceluia mare bucurie, ce se va întâmpla când de cel miluit se atinge, în chip vădit, nu un împărat pământesc, ci Dumnezeu Cel fără de început şi necreat şi Făcătorul şi Domnul tuturor, Căruia îi stau de faţă cu frică zeci şi zeci de mii de îngeri şi-I slujesc mii de mii; ci se atinge nu simplu, ci înlăuntrul inimii, ba, mai vârtos, şi locuieşte în el, nu vremelnic, ci veşnic, în aşa fel că se uneşte cu el şi-l slăveşte şi-l îndumnezeieşte la culme şi-i dăruieşte celui ce-L primeşte şi este cu har dăruit zeci de mii de bunătăţi?

(PS Calinic Argatu, episcop al Argeşului şi Muscelului, Veşnicia de zi cu zi, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2006, p. 15)