„Soacra mea este toxică. Dorește să dețină control total în viața copiilor ei, deși la rândul lor sunt părinți. Cum îmi pot ajuta soția să scape de suferințele, rănile sufletești provocate de mama ei? Nu vrem să transmitem lanțul și generațiilor următoare.”

Fiți ferm, serios! Fiți foarte ferm! Eu nu pot vorbi de soacră, pentru că e mama soției mele, adică nu i-am spus soacră niciodată și să știți, chiar cred că uneori nu-i bine, dar pot să vă vând un pont. Dacă vreți, sper să nu se supere nimeni pe mine, e un banc, dar are relevanță. Se spune că cei de la Agenția pentru recensământ a mers acasă la unii, au sunat la ușă și a zis: „Bună ziua! Bună ziua! Dumneavoastră cum vă numiți? Adam. Ah, interesant! Dumneavoastră? Eva. Ah, interesant! La care pac, îmi e cunoscută asta. Și vipera? Numai un pic. Mamă soacră, te caută băieții de la recensământ!”. Fiți mai destinși. Terminați cu prostiile. Scoateți-vă cuvintele proaste din vocabular.

Încercați să vă rugați pentru ea ca pentru mama, nu ca pentru soacra și încercați să înțelegeți că ce a avut mai bun, v-a dat. De asta se oftică, că nu prețuiți cumsecade. Deci, atenționarea ei este și un pic împotriva lipsei de empatie. Fiți cuminți!

Fragment din conferința „Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire”. Evenimentul a fost organizat de către Asociația „Prorelis”, în data de 12 mai 2016, şi l-a avut ca invitat pe Părintele Constantin Necula.

Vă recomandăm să urmăriţi aici prima parte a conferinţei, iar partea a II-a (întrebări și răspunsuri), aici.