Sărbătoarea hramului Sfintei Parascheva adună în fiecare an mii de pelerini din toate colțurile țării. În aceste zile, oamenii se închină la racla Ocrotitoarei Moldovei și la cea a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Despre dorul omului după sfințenie și despre harul pe care pelerinii îl iau cu ei odată ce vin la Iași să intre în comuniune cu sfinții a vorbit Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în interviul de mai jos.


Înalt Preasfinția Voastră, în mod obișnuit, Sf. Cuv. Parascheva este numită “ocrotitoarea Moldovei“, „cea mult folositoare“. Am putea-o numi însă, având în vedere tradiția sărbătorilor care îi sunt dedicate la Iași, “aducătoarea de sfinți“?

Sfinții au fost împreună în viața lor pământeană și sunt împreună în Împărăția Cerurilor. Chiar dacă nu s-au cunoscut față către față din punct de vedere fizic în tipul petrecerii lor pe pământ lumina rugăciunii lor urcă la Dumnezeu în același mod și pe unda acestei rugăciuni ei se cunosc. Din Împărăția Cerurilor ei trimit binecuvântarea lor asupra lumii. De-a lungul vremii, aici la Iași, sau în alte zone ale țării, ierarhi ai Bisericii au făcut în așa fel încât pelerinii să aibă bucuria închinării la sfintele moaște. La Iași credincioșii au avut bucuria de-a lungul vremii să se închine moaștelor Sfintei Parascheva dar au avut binecuvântata bucurie să se închine și moaștelor Sfântului Gheorghe, Sfântului Andrei, Sfântului Nectarie, Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului sau Sfântului Maxim Mărturisitorul, ale cărui sfinte moaște se află spre închinare în aceste zile.

Înalt Preasfinția Voastră, pelerinii care o iubesc pe Sf. Cuv. Parascheva au în fiecare an posibilitatea de a cunoaște și de a cinsti și alți sfinți. Ce mesaj transmite pelerinajul cu moaștele sfinților care sunt aduși la noi în țară?

Omul are un dor nespus după Dumnezeu, după sfințenie. Acest dor se află în orice ființă umană. Acest dor după sfințenie se manifestă în mai multe feluri. Închinarea la sfintele moaște este o manifestare a dorinței omului de a-L vedea, a-L simți și a trăi în proximitatea lui Dumnezeu. Proximitatea sfinților aduce apa vie după care însetează sufletul omului.

Se vorbește foarte mult în ultima vreme despre o criză. Se știe că punctul de plecare al acesteia este criza spirituală. Sunt oamenii mai evlavioși din cauza acestei perioade pe care o traversează omenirea?

Pe mulți greutățile vieții îi apropie mai mult de Dumnezeu. Harul cerului coboară în special asupra celor cu “inima înfrântă și smerită“, după cum spune proorocul David. Harul lui Dumnezeu este mult mai aproape de omul încătușat de ispitirile vremii. În vreme de criză, precum este definită perioada pe care o parcurgem, omul are nevoie să fie lângă Dumnezeu. Efortul pelerinilor de a veni la Iași să se închine sfintelor moaște este un răspuns la criza care domină lumea. Omul vine încărcat de poverile acestei vieți iar după ce este atins de harul Sfântului Duh devine mai răbdător în fața greutăților vieții.

Înalt Preasfinția Voastră, aș vrea să ne oprim puțin la personalitatea Sfântului Maxim Mărturisitorul. Cum a venit anul acesta Sf. Maxim Mărturisitorul la Iași?

Prezența moaștelor Sfântului Maxim la sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iași este un glas adresat pelerinilor în ceea ce privește menținerea în viața lor a credinței drept-slăvitoare. Acest sfânt părinte, călugăr de seamă, cunoscător al culturii vremii, a fost binecuvântat de Dumnezeu să țină aproape, uneori chiar singur, făclia credinței celei adevărate. Pentru credința în Hristos, Sf. Maxim a devenit în conștiința creștinătății un mărturisitor. Nădăjduiesc ca prezența la Iași a sfintelor sale moaște să fie chemare pentru poporul din țara noastră astfel încât să conștientizeze și mai mult credința în care a fost botezat.

Cum l-ați descoperit Înalt Preasfinția Voastră pe Sf. Maxim Mărturisitorul și cum l-ați înțeles?

În momentul în care a trebuit să mă aplec asupra unui subiect pentru o lucrare, aflându-mă la Institutul “Sf. Serghie“ din Paris, Olivier Clement, un mare teolog al vremurilor noastre, m-a sfătuit să mă aplec asupra teologiei Sfântului Maxim. Olivier Clement are o evlavie aparte pentru părintele Dumitru Stăniloae, primul mare traducător și comentator al Sfântului Maxim. Marele profesor a considerat de cuviință să solicite alcătuirea unei lucrări cu titlul "Divino-umanitatea lui Hristos și îndumnezeirea omului în opera Sfântului Maxim Marturisitorul". Cu sfială cu frică de Dumnezeu și încredere, m-am aplecat timp de câțiva ani de zile asupra acestui subiect. Ajutat de geniul marelui Stăniloae și sprijinit de profesorul Olivier Clement și de alte cadre didactice ale Institului “Sf. Serghie“, m-am apropiat din ce în ce mai mult de Sf. Maxim și l-am simțit mereu aproape.

Înalt Preasfinția Voastră, care sunt virtuțile Sfintei Parascheva și ale Sfântului Maxim pe care pelerinii și le pot împropria, le pot lucra în viața lor?

Sf. Maxim îl îndeamnă pe fiecare pelerin să cunoască credința în care a fost botezat, să cunoască ce înseamnă să fii creștin ortodox, să cunoască mersul creștinului ortodox prin Biserica una sobornicească și apostolească, să redescopere continuu lumina acestei credințe și să o trăiască în adâncimea sufletului său. Omul trebuie să aibă tăria, curajul și determinarea de a propovădui credința. Apropiindu-se de racla Sfintei Parascheva, creștinul cu inimă deschisă poate auzi cuvinte de genul: “Nu uitați rugăciunea, bunătatea, smerenia“. Sf. Parascheva și Sf. Maxim să fie cu noi în aceste zile, ca prin rugăciunea lor Dumnezeu să se milostivească în aceste grele dar nespus de frumoase pe care capitala Moldovei le trăiește.

(nterviul a fost difuzat în întregime la Radio Trinitas, în cadrul emisiunii "Dialogurile TRINITAS", realizată de pr. Bogdan Țifrea. Adaptare pentru ziar, Constantin Ciofu)