Mănăstirea Sihla și-a cinstit astăzi, 7 august, ocrotitoarea, pe Sfânta Cuvioasă Teodora. Cu acest prilej, sute de credincioși din întreaga țară au participat la Sfânta Liturghie, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Totodată, pelerinii s-au putut închina în peștera Sfintei, aflată în vecinătatea mănăstirii.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfinția Sa a subliniat că dobândirea mântuirii și a Împărăției lui Dumnezeu presupune o luptă duhovnicească neîncetată, purtată prin post, rugăciune, milostenie și facere de bine:

Pentru a ne mântui, pentru a dobândi viața veșnică și a câștiga Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne luptăm mult prin nevoință, prin post, prin rugăciune, prin milostenie, prin facere de bine, străduindu-ne, în primul rând, să ne eliberăm de patimile care ne stăpânesc și de toate răutățile înscrise în firea noastră din pricina păcatelor înaintașilor noștri.

Lucrul acesta îl putem împlini cu darul lui Dumnezeu, prin credință. Credință, dragii mei, credință neclintită, credință neîndoită, credință care mută și munții, după cum ne spune Mântuitorul. Cine are credință poate muta și munții: munții păcatelor, munții răutăților, munții neputințelor. Toate acestea sunt biruite și înlăturate prin credință. Iar credința se exprimă, înainte de toate, prin rugăciune.

Dacă nu te rogi, degeaba spui că ești creștin, că ești credincios. Credința se exprimă prin rugăciune, credința se exprimă prin post, credința se exprimă prin nevoință, prin facere de bine, prin tinderea spre asemănarea noastră cu Dumnezeu, adică prin dorința de a dobândi bunătatea și dragostea lui Dumnezeu în viața noastră.

Triada sărbătorilor dedicate Sfinților Nemțeni se încheie astăzi cu slujba Paraclisului Sfintei Cuvioase Teodora, săvârșită la peștera în care sfânta s-a nevoit, aflată în apropierea Mănăstirii Sihla.

Sfânta Cuvioasă Teodora – floarea munților Sihlei

Această floare duhovnicească și mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători-Neamț. Sufletul Teodorei, cuprins de dragoste pentru Iisus Hristos și arzând de dorința unei vieți cu totul curate, închinate numai Lui, a îmbrățișat viața monahală, fericita Teodora intrând în cinul monahal la Schitul Vărzărești, din ținutul Vrancei.

După câțiva ani, năvălind turcii în părțile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzărești. Sfânta s-a retras în Munții Vrancei împreună cu stareța sa, schimonahia Paisia. După trecerea la cele veșnice a stareței sale, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeiești, a părăsit Munții Vrancei și s-a retras în părțile Neamțului.

Ajungând în Munții Sihlei, un sihastru milostiv i-a oferit Sfintei Teodora chilia sa, aflată aproape de schit și de peștera care îi poartă numele. Cuvioasa s-a nevoit mulți ani, ostenindu-se singură în post și rugăciune de toată noaptea, în lacrimi și mii de metanii, departe de lume.

În al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea, fericita Teodora, simțindu-și sfârșitul vieții, s-a împărtășit cu Sfintele Taine și a trecut la Domnul. După anul 1830, trupul Sfintei a fost găsit în peștera sa, iar familia domnitorului Mihail Sturdza a așezat sfintele moaște într-o raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare.

În anul 1856, familia Sturdza a convenit cu starețul Mănăstirii Pecerska din Kiev să ofere racla în schimbul unor veșminte preoțești și arhierești, înstrăinând astfel sfintele moaște. Astăzi, sfintele moaște sunt păstrate în catacombele Lavrei Pecerska din Kiev.