Începuturile vetrei monahale de la Afteia pot fi stabilite în cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea. După tradiție, prima bisericuță s-a ridicat aici după lupta de pe Câmpul Pâinii, din anul 1479, când cotropitorii turci au fost biruiți de oștile creștine. În timpul luptei, mulți localnici (bătrâni, femei și copii) s-au refugiat la Plăișor. După câștigarea luptei, drept mulțumire adusă lui Dumnezeu, satele învecinate au ridicat aici un loc de slujire.

În secolul al XVIII-lea, mica lavră de la Afteia l-a avut ca stareț pe Sfântul Cuvios Sofronie, numit și „Mărturisitorul de la Cioara”, care și-a închinat întreaga viață luptei pentru apărarea Ortodoxiei în Transilvania. În timpul său, mănăstirea a devenit principalul centru de luptă pentru apărarea credinței strămoșești, împotriva uniației. După ce a luptat cu înverșunare, conducând mișcarea românilor împotriva Uniației în anii 1759-1761, Sfântul Sofronie s-a retras la Mănăstirea Robaia și apoi s-a stabilit la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Mărturii documentare

Cel mai vechi document care menționează Mănăstirea Afteia este acela care atestă încercarea nereușită a unui dregător din Vințu de a-l prinde pe un călugăr „neunit” din hotarul Cioara, eveniment petrecut în Duminica Floriilor, în anul 1757, când au fost dărâmate biserica și chiliile. Mai multe însemnări ale unor slujitori ai schitului, notate pe cărți de slujbă, pe icoane și pe clopote (1756-1771), dovedesc faptul că așezământul monahal de la Plăișor a fost ulterior refăcut.

Însemnarea preotului Nicolae Bența, din Cioara, făcută cândva între anii 1840-1851, pe cartea „Îndreptarea legii” (Târgoviște, 1652), mărturisește următoarele:

„Această sfântă și dumnezeiască Pravilă este a sfintei biserici greco-orientale din Cioara, rămasă de la mănăstirea din Plaiul Cioarei, care s-a stricat de la 1786, prin zavistia uniților de pe acel timp. Această mănăstire, de când s-a sfințit, nu avem documente, fără cei bătrâni spun că moșii și strămoșii lor le-au povestit că au pomenit-o și că a fost bogată și a fost închinată la mănăstirea din Țara Românească, de la Cozia.”

Mutarea bisericii de lemn

Un document păstrat în arhivele din Viena afirmă că Schitul din Cioara a fost dărâmat în data de 23 iunie 1786. După această a doua dărâmare a schitului, terenul vetrei mănăstirești de la Plăișor a ajuns în posesia unor locuitori. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind necesar să se înlocuiască biserica din satul Cioara, cu materialul recuperat de la lăcașul distrus în anul 1786, se construiește un nou lăcaș de rugăciune, în cimitirul vechi.

Numeroase vestigii ale vechiului așezământ monahal de la Cioara se păstrează și astăzi în biserica satului, construită la 1798. Printre aceste obiecte, au fost coborâte la biserica din sat piese pictate, ca friza apostolilor (3,10m x 0,50m), Deisis(pictură pe pânză aplicată pe lemn), precum și icoanele împărătești din 1770 (Iisus Hristos, Maica Domnului cu pruncul), datorate osârdiei monahului Chiril de la Plăișor.

Refacerea așezământului

În anul 1904, plin de râvnă și dragoste de cele sfinte, preotul Constantin Oancea a ridicat un paraclis pe locul fostului așezământ monahal, unde slujea o dată pe an. În anul 1924, același preot a solicitat Arhiepiscopiei reînființarea schitului, pentru care propune, ca viețuitor monah, pe George Mănăilă, din satul Cioara. Odată cu redeschiderea, lăcașul monahal de la Cioara a fost așezat sub ocrotirea Sfinților Împărați Constantin și Elena. În data de 5 februarie 1927, Salomia Pop (Prodan) a donat terenul vetrei mănăstirești din Plăișor.

În perioada 1934-1935 a fost ctitorită o nouă biserică, proiectată de arhitectul Octavian Mihălțan, din Alba Iulia. Sfințirea bisericii Schitului Afteia a fost săvârșită în data de 21 mai 1952, de către episcopul Veniamin Nistor, starețul Catedralei din Alba Iulia, ca delegat al episcopului Ardealului și Hunedoarei. 

În anul 1952, vreme de patru luni (mai-august), prin detașare de la Mănăstirea Prislop, la Mănăstirea Afteia a slujit Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv.

Părintele Iosif Paven – înnoitor al așezământului

În anul 1986, preotul Iosif Paven a fost așezat paroh al satului Mărgineni și slujitor la altarul Schitului Afteia. Acesta a împlinit cu aleasă dăruire slujirea la schit. După rânduirea preotului Simion Boboia, călugărit Sofronie, la Schitul Țeț (județul Alba), a fost călugărit și preotul Iosif Paven (Ioan), încredințându-i-se funcția de stareț.

În anul 1988 s-a construit un paraclis de vară, unde se slujește în sobor, cu ocazia hramului și a altor sărbători din anotimpul călduros. Lângă acest paraclis au fost așezate osemintele ctitorilor: preotul Constantin Oancea și monahul Ghenadie Mănăilă.

În perioada 2005-2020 a fost construită o nouă biserică de zid pe locul bisericii din lemn, care a fost demolată din cauza deteriorării. Pictura noii biserici, în tehnica al fresco, a fost realizată în perioada 2008-2010 de către iconarii Ioan și Camelia Popa. La demisol este amenajat un paraclis închinat Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofronie.

Date de contact

📍Adresă: Sat Strungari, cod 517541
📞Telefon: 0755 529 727