Când spunem India, ne gândim la hinduism, budism, Taj Mahal, aglomerație și vaci pe stradă – și, mai puțin la creștinism. Totuși, există creștini în India. În cele două provincii de pe coasta vestică, Malabar și Malannkar, trăiesc aproximativ două milioane de creștini! Creștini care moștenesc ceva din curajul apostolului Toma, care a semănat aici credința Învierii. Au venit peste ei regii hinduși, iar tomiții au rămas în picioare. Apoi, au apărut mogulii musulmani și cumplitele lor persecuții, dar creștinii Sfântului Toma nu s-au mișcat din loc. La jumătatea secolului la XVI-lea au venit și creștinii occidentali, care au încercat să-i facă să se unească cu Roma latină. Și au spus „nu” – „noi rămânem în credința părintelui nostru Toma, care a murit pentru credința poporului”!

În mulțimea templelor hinduse și a sinagogilor musulmane, smerite sunt mănăstirile și bisericile creștinilor tomiți. Majoritatea creștinilor locuiesc în bordeie de pământ acoperite cu vegetație, dar au biserici de piatră. Poate este unul dintre puținele locuri din lume în care preoții creștini slujesc desculți... ca să fie solidari cu majoritatea comunității, care este sub pragul sărăciei din India!

În tot acest context care ni se pare nouă, occidentalilor, rupt dintr-o poveste, frații noștri creștini din India suferă. Christian Post dar și BBC Midle East au dat publicității mai multe demersuri oficiale prin care sute de familii creștine au fost forțate să renunțe la credința lor. În peste 50 de sate din India au fost interzise procesiunile și rugăciunile publice, creștinii fiind forțați astfel să se convertească la hinduism.