Influenţa pe care viaţa şi activitatea noastră pământeas­că o poate avea asupra celor din jur se poate extinde mult timp şi dincolo de mormânt. Şi un cuvânt bun, spus pe pă­mânt, un gând bun, o intenţie bună, un demers bun capătă, fară să ne dăm seama, o reverberaţie şi o influenţă neprevă­zută şi infinită. În acest sens faptele noastre ne „însoţesc”, vin după noi. Tot ce săvârşim în Hristos şi pentru Hristos, tot ce are pe Hristos drept izvor şi ţintă, sămânţa de bine să­dită de noi într-un suflet tânăr, pornirile pozitive pe care le urmăm, toate acestea nu mor odată cu noi. Roadele duhov­niceşti crescute din pământul fertilizat al inimii omeneşti vor da, neîndoielnic, în pârg, întocmai cum cresc şi se coc, an de an, sub ochii noştri, roadele pământului. Oare natura, aflată într-o perpetuă înnoire, nu ne arată şi ea în ce măsură realităţile ei pot avea o înrâurire benefică? Cineva care a să­dit cândva un copac a murit demult, dar sub umbra acestuia îşi găsesc şi acum odihna călătorii osteniţi.

Aşijderea şi o viaţă consacrată lui Dumnezeu, oricât de modestă ar fi, cea mai smerită lucrare pe ogorul Domnului lasă urme de neșters timp îndelungat după moartea acelor umili și neluați în seamă lucrători, a caror imagine morală trăiește și va trăi și a căror influență nu încetează să lucreze și să aducă folos multora.

(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 126)