înfrânare

Să nu irosiți ostenelile Postului Mare, ci prețuiți Pătimirea lui Hristos și prăznuiți cum se cuvine Sfintele Paști

Pentru dragostea și jertfa lui Hristos, noi, cei osândiți, ce vom aduce Celui ce a pătimit pentru noi, și S-a îngropat, și a înviat? Paharul mântuirii voi lua, împreună cu David, și numele Domnului voi chema. De aceea când va veni Sfânta Înviere, să luăm aminte cu acrivie, și sărbătoarea să o prăznuim cu strălucire și dumnezeiește – căci este Paștile, Paștile, cel dintâi și cel mai mare dintre darurile dumnezeieștii iconomii –, iar trupul să-l înfrânăm cu evlavie și chiar dacă schimbăm mâncărurile, să nu schimbăm și stările. 

Păcatul nerespectării zilelor de post

Oamenii care nu postesc nici măcar miercurea şi vinerea, niciodată nu pot simţi prezenţa lui Dumnezeu, nu pot să aibă bucurii duhovniceşti în viaţă, nu pot să aibă ajutorul lui Dumnezeu.

Liniștea înseamnă renunțarea la lupta cu gândurile

Sfântul Vasile cel Mare este un exemplu elocvent al felului în care lucrează sfânta isihie asupra omului. Într-o scrisoare adresată prietenului său, Sfântul Grigorie Teologul, el vorbeşte despre isihie, în general, ca despre un început al purificării sufletului, iar despre isihia trupului ca despre înfrânarea limbii, a privirilor, a grăirilor deşarte, şi a auzului.

Care este calea care duce la sfințire și desăvârșire?

Calea care duce la sfinţire şi la desăvârşirea în Hristos este pocăinţa, deoarece „toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. Acesta este scopul adevăratei pocăinţe, ca omul să redobândească Harul dumnezeiesc. Dobândirea Harului nu este ceva în parte, ci înfierea deplină, pe care Hristos o dă credincioşilor prin Biserica Sa.

Care este diferența dintre post și dietă?

Postul presupune unele exerciţii pentru trup, care sunt şi instrumente pentru folosul sufletului. Dieta este doar abţinerea trupească pentru înfrumuseţare sau păstrarea formelor tinereşti ale corpului. 

Și noi ne putem mântui cum s-au mântuit Sfinții Părinți!

Nu spun să nu mâncăm și să nu bem, nici să nu ne întâlnim unii cu alții, nici să vorbim cu fratele, nu spun să nu dormim, nici să nu ne odihnim. Nu spun să nu ne luăm un răgaz, nici să nu venim unii la alții pentru o voroavă, ci să le lucrăm pe acestea toate cu bună rânduială și cu măsură și la vremea și locul potrivit, pentru ca de aici împletind virtute la virtute și aflându-ne din sporire în sporire să ne petrecem viața în pace, netulburată, lină, îngerească.

Putem birui patima desfrânării numai cerând ajutorul lui Dumnezeu

Diavolul nu încetează de a război pe om până nu va crede omul cu adevărat că nu prin străduinţe şi nici prin osteneala sa, ci prin acoperământul şi ajutorul lui Dumnezeu se izbăveşte de boala aceasta.

Postul este cununa celor ce se înfrânează

„Postul ocrotește toate virtuțile. Este începutul nevoinței duhovnicești, cununa celor ce se înfrânează, frumusețea fecioriei și a sfințeniei, strălucirea înțelepciunii, începutul vieții creștinești, maica rugăciunii, izvorul înfrânării și al chibzuinței. El ne învață isihia și precede toate faptele bune.”

Cum putem lupta cu păcatul mândriei?

Cine se va înfrâna pe sine în vorbă cu aproapele său, nu se va înălța asupra lui, nu va ține să-l contrazică, nu va ține să-l convingă de nu știu care lucruri, nu va ține să iasă întotdeauna pe a lui, că el are ideea cea mai dreaptă, cea mai bună.

„Să provocăm harul dumnezeiesc să vină în noi!”

Făptuirea practică se dobândește prin ascultare, osteneală trupească, slujire, toate acestea constituie coloana ei vertebrală, care, în limba Părinților noștri se numește iubire de osteneală. Împreună cu acestea, nevoitorul păzește înfrânarea cuprinzătoare, privegherea și rugăciunea. Acestea toate unite împreună, fără a fi scopul, conduc la rezultatul dorit, omoară pornirile dobitocești, mișcările cele împotriva firii.

Pagini